Seria „ANALIZĂ BIBLICĂ cu Dr. Vlad Schlezak” continuă cu un nou studiu medical-teologic despre frică și anxietate în viața creștinului. În Mintea dublă din Biblie și anxietatea. Partea a X-a, autorul a analizat conceptul biblic al „minții duble” și instabilitatea produsă de o inimă împărțită între încrederea în Dumnezeu și sprijinul căutat în alte surse.
Începând cu partea a XI-a, Dr. Vlad Schlezak propune o analiză în trei episoade a versetului din 1 Ioan 4:18 și a relației dintre dragostea înțeleasă biblic, frică și anxietate. Articolul face parte din [seria completă de analize biblice dedicate anxietății] și cuprinde fragmente din cartea autorului, aflată în curs de apariție. Acesta este primul dintre trei articole conexe. Fragmente din cartea în curs de apariție.
„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste.”
1 Ioan 4:18
În analiza altor psalmi, le spun oamenilor, în cadrul consilierii medical-creștine APCCM, că anxietatea și lauda adresată lui Dumnezeu nu pot exista simultan. În capitolul anterior, în care am analizat textul din Filipeni, am arătat că anxietatea și frica nu pot exista în același timp cu mulțumirea.
Aici ajungem la cel de-al treilea ghid: Dumnezeu ne arată că frica și anxietatea nu pot coexista cu dragostea înțeleasă corect biblic. De obicei, le spun oamenilor că dragostea și frica sunt emoții opuse și nu pot exista în același timp. Ele pot apărea însă succesiv, în momente diferite.
Să presupunem că ai primit o veste bună, consideri că Dumnezeu ți-a răspuns la o anumită rugăciune, ai fost promovat sau s-a întâmplat ceva bun. Dacă nu suferi de depresie clinică netratată, de schizofrenie ori de o altă tulburare psihică, emoția ta se schimbă în mod normal. Nu mai ești anxios sau atât de deprimat, ci te bucuri ori experimentezi un anumit grad de fericire în acel moment.
Ulterior, este posibil să te gândești din nou la circumstanțele nefavorabile ale vieții sau la felul în care te-au bârfit alții în biserică. Atunci, starea emoțională poate să cadă iarăși în anxietate, depresie sau frustrare.
Așadar, aceste emoții opuse pot apărea în momente diferite, dar nu în același timp. Doar din ipocrizie, în opinia mea, poți să-L lauzi pe Dumnezeu pentru ca alții să vadă sfințenia exterioară pe care o afișezi. În același timp, Dumnezeu poate vedea în interiorul tău — iar tu să fii conștient de acest lucru — dezgust față de El, frică și nemulțumire față de caracterul Lui.
Nemulțumirea poate fi legată și de faptul că Dumnezeu nu-ți împlinește rugăciunile așa cum vrei tu și în momentul în care vrei tu. Acest fenomen este posibil din cauza fățărniciei și descrie ceea ce eu numesc, într-un limbaj mai actual, „creștinul fake”.
Acestea sunt deviații și răstălmăciri ale Bibliei.
Important este să rămânem cu următoarea idee: nu poți să-I fii recunoscător lui Dumnezeu și să ai o atitudine de laudă față de El, iar exact în același timp să experimentezi anxietate și frică. De asemenea, nu poți demonstra o iubire înțeleasă corect biblic față de Dumnezeu și, în același timp, să fii stăpânit de frică și anxietate.
De ce spun că dragostea trebuie să fie înțeleasă corect biblic?
În primul rând, pentru că, în zilele noastre, dragostea este înțeleasă în foarte multe feluri. Ea a devenit un termen-umbrelă în lumea laică. Noi însă, în calitate de creștini autentici, ne referim la dragostea înțeleasă în mod curat, așa cum este descrisă în 1 Corinteni 13, dar și în alte versete.
În al doilea rând, spun că dragostea trebuie să fie înțeleasă corect biblic deoarece există situații în care poate apărea frica în dragoste, atunci când dragostea este interpretată greșit.
Sunt oameni care se închină altor dumnezei sau au diferiți idoli. Idolul poate fi propria persoană, o altă persoană ori anumite concepte și ideologii de care oamenii devin dependenți și tributari. Lor le poate fi grozav de frică, deși susțin că în acea relație există dragoste.
Versetul acesta este important și trebuie înțeles corect biblic. În caz contrar, poate fi folosit drept pretext fals în psihoterapii practicate sub umbrela consilierilor „creștini”. Acestea îi pot conduce pe oameni spre păgânism și spre relații de dependență cu parteneri manipulatori și abuzivi.
Am văzut asemenea situații.
La care dragoste se referă aici apostolul Ioan? La dragostea lui Dumnezeu față de om sau la dragostea omului față de Dumnezeu?
În partea următoare voi continua analiza versetului din 1 Ioan, pentru a ne ajuta să înțelegem problema fricii și a anxietății.
VA URMA
Dr. Vlad Schlezak
