În partea anterioară am analizat noțiunea biblică de „minte dublă” și legătura ei cu anxietatea. Am văzut că omul cu mintea împărțită oscilează între încrederea în Dumnezeu și sprijinul căutat în propria persoană, în bani, relații sau circumstanțe. Această instabilitate se răsfrânge asupra rugăciunii, deciziilor și întregii sale vieți.
În continuare, vreau să urmărim același principiu în alte pasaje biblice. De la cuvintele Domnului Isus despre cei doi stăpâni până la Psalmul 119 și confruntarea profetului Ilie cu poporul pe Muntele Carmel, Scriptura descrie aceeași problemă: o inimă împărțită nu poate avea stabilitate, pace și o direcție fermă în Dumnezeu.
Mai mult, această minte împărțită, analizată aici în legătură cu anxietatea, încalcă principiul biblic potrivit căruia nu putem sluji la doi stăpâni. Deși această ilustrație este folosită, de obicei, într-un context financiar, împotriva idolatriei, cred că poate fi aplicată și aici. Nu pot trăi slujind când unei părți a minții, când celeilalte, fiind total fluctuant, instabil și, evident, anxios. Trebuie să am această stabilitate în Dumnezeu:
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și îl va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?”
Matei 6:24-25
Haideți să vedem același concept exprimat în Vechiul Testament:
„Îi urăsc pe cei cu inima împărțită, dar iubesc Legea Ta. Tu ești adăpostul și scutul meu; îmi pun speranța în Cuvântul Tău. Depărtați-vă de mine, răufăcătorilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu. Sprijină-mă, potrivit Cuvântului Tău, și voi trăi. Nu mă lăsa să fiu făcut de rușine în speranța mea!”
Psalmul 119:113-116
Observăm în acest psalm emoții puternice, aflate la extremitățile spectrului emoțional – în cazul de față, ura și iubirea. Acea ură apare în spectrul emoțional în legătură cu iubirea păcatului și a lucrurilor contrare lui Dumnezeu.
În acest sens, nu poți iubi păcatul sau ceea ce este împotriva lui Dumnezeu. În gândirea și exprimarea originală a textului, inima înseamnă mintea. Vezi explicațiile foarte detaliate din cartea despre teoria APCCM.
Această minte împărțită nu înseamnă doar anxietate, ci și slujirea la doi stăpâni, ceea ce provoacă, și în acest caz, instabilitate. Vedem în Vechiul Testament mai multe exemple în care poporul Israel a combinat slujirea lui Dumnezeu cu slujirea altor idoli sau, cel puțin, cu practici păgâne.
Un exemplu în care întâlnim aceeași idee a inimii sau a gândirii împărțite, bazată pe același principiu, apare în întrebarea profetului Ilie, pe Muntele Carmel:
„Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: «Până când veți mai șchiopăta de ambele picioare? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmați-l pe acesta!» Poporul nu i-a răspuns nimic.”
1 Regi 18:21
Expresia idiomatică „Până când veți mai șchiopăta de ambele picioare?” poate fi redată în limbaj actual prin întrebarea: „Cât timp veți mai fi indeciși?”
În acest context, profetul Ilie îi mustră efectiv pe oamenii care oscilează între două opinii, între două păreri.
Derulând rapid linia timpului și ajungând în zilele noastre, mă întreb: noi cât de mult oscilăm, de-a lungul unei săptămâni, între opiniile altor dumnezei, până duminică dimineața, când majoritatea dintre noi revine la opinia lui Dumnezeu?
Dr. Vlad Schlezak
