Nu, nu, să nu credeți că pun la îndoială faptul învierii Domnului Isus ca eveniment, ci acest titlu are în vedere învierea ca experiență! Domnul Isus a înviat la sfârșitul marelui Sabat de după sărbătoarea Paștelui evreiesc și la începutul zilei dintâi a săptămânii.
Evangheliștii au menționat foarte clar acest fapt, iar dintre ei, evanghelistul Matei a adăugat mai multe detalii, mărturisind:
„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie, au venit să vadă mormântul. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea.” (Mat. 28:1–2)
De aceea, piatra răsturnată, mormântul gol și, mai ales, vestirea îngerului au confirmat încă de la începutul zilei că Hristos a înviat! Numai că experiența întâlnirii cu Domnul după înviere, și mai ales experiența învierii, care a însemnat transformarea vieții, pentru unii ucenici a venit mai târziu, în aceeași zi, iar pentru Toma, după opt zile.
Datorită acestui fapt, putem spune că pentru Toma învierea ca experiență a venit mai târziu! Avându-l în atenție, înțelegem că fără credința în învierea Domnului și fără experiența învierii, pentru Toma săptămâna a fost un dezastru. N-a avut pace și nici bucurie. A fost în conflict deschis cu ceilalți ucenici și chiar în dispută cu Dumnezeu.
Atunci însă când întunericul din mintea și inima lui a ajuns la cel mai înalt nivel și starea lui de necredință putea rupe definitiv relația cu Dumnezeu și cu semenii lui, i S-a arătat Domnul și Toma a avut parte de înviere.
Urmărind cele petrecute la arătarea Domnului Isus în mijlocul ucenicilor, în camera de sus, când era prezent și Toma, înțelegem că Toma a avut parte de întâlnirea cu Domnul și a trăit experiența învierii fiindcă Domnul l-a:
1. CĂUTAT
Chiar imediat după înviere, Domnul Isus a continuat să caute. Astfel, a căutat femeile care veniseră dis-de-dimineață la mormânt, l-a căutat pe Petru, care s-a lepădat de El de trei ori în noaptea arestării, i-a căutat pe doi dintre ucenicii care mergeau spre Emaus și a continuat să caute și după 8 zile, când i S-a descoperit lui Toma.
Cu aceeași dragoste, Domnul Isus încă mai caută și astăzi! Dacă încă nu L-ai întâlnit, astăzi este momentul când El se oprește și în dreptul tău. Îți cunoaște numele, știe unde te afli, frământările cu care te confrunți și condițiile pe care le-ai fixat în mintea ta pentru a trece de la necredință la credință.
Pentru a face acest pas, Domnul Isus l-a:
2. CONFRUNTAT
Deși a început momentele de părtășie cu ucenicii cu salutul „Pace vouă”, după aceea Domnul i S-a adresat direct lui Toma, spunându-i:
„Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:27)
Nu știu cum arăta fața lui Toma atunci când a auzit aceste cuvinte! Dar cred că aproape a rămas fără aer. Domnul îi știa nu numai numele, ci și ceea ce gândise și lista lui cu pretenții! Acest fapt arată că nu ne putem ascunde de Dumnezeu, iar necredința sinceră primește dovezi.
În același timp, este demn de observat faptul că Domnul l-a confruntat pe Toma în dragoste și într-un mod constructiv. Pentru a înțelege aceasta, să ne amintim cum confruntăm noi un copil când a fost obraznic sau a luat note rele la școală. Nu-i așa că, dacă cineva ne-ar fi filmat, i-am cere să nu cumva să pună imaginile pe Facebook?
Cu multă înțelepciune, Domnul răspunde așteptărilor, dar fără să înjosească, să judece sau să învinuiască. Îi dă lui Toma libertatea de a reacționa fără să se simtă respins. De aceea, prin experiențele următoare, Domnul Isus l-a:
3. CONVINS
Când Domnul Isus i S-a arătat lui Toma, nu a făcut-o numai ca să-i bată obrazul sau să-l umilească în fața tuturor, ci ca să-l câștige pentru credință. De aceea, Domnul i-a arătat mâinile și coasta străpunsă nu numai ca o demonstrație a adevărului, ci ca o dovadă pe care Toma o ceruse pentru credință.
Cuvintele Domnului au fost foarte calde și încurajatoare:
„Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea…” (Ioan 20:27)
Domnul Isus S-a făcut vulnerabil în fața lui Toma, pentru ca așteptările să-i fie împlinite.
Nu știu dacă Toma a mai avut curajul să-și pună degetul în semnul cuielor și palma în coasta Domnului, dar Domnul i-a oferit această posibilitate.
Domnul Se descoperă și astăzi și vine chiar în locul unde te afli și în contextul evenimentelor cu care te confrunți. Îl auzi strigându-ți numele, gata să-ți răspundă întrebărilor pe care le ai.
Fii cu luare aminte, fiindcă pe Toma, Domnul l-a:
4. CONSOLIDAT
Domnul nu dorește ca ucenicii Lui să fie necredincioși, ci să fie credincioși. Această așteptare a fost rostită în mod direct lui Toma prin afirmația:
„Nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:27)
Ce mare contrast între necredință, exprimată prin îndoială, suspiciune și respingerea adevărului, și credință, exprimată prin mărturisire, încredere și sacrificiu!
Deși mulți i-au pus lui Toma numele de „necredinciosul”, aceștia iau în calcul numai timpul dinaintea întâlnirii cu Domnul Isus după înviere. După această întâlnire, Toma a făcut una dintre cele mai puternice mărturisiri de credință, spunând despre Domnul:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28)
L-a numit astfel pe Domnul Isus Domn și Dumnezeu personal, credință care i-a marcat restul vieții. Tradiția creștină spune că Toma a mers să propovăduiască Evanghelia foarte departe, până în India.
Aici sunt și astăzi comunități creștine vechi, în sudul Indiei, numite „creștinii Sfântului Toma”, legându-și astfel originea de el. Apoi a rămas ferm în credință chiar și atunci când a fost condamnat la moarte și a murit ca martir, fiind ucis pentru credința sa.
Cât de solidă este credința ta? Poți să spui și tu despre Domnul Isus că este Domnul și Dumnezeul tău? Și pentru El să plătești orice preț? Pentru această schimbare din viața lui, confirmată prin această puternică mărturisire de credință, Domnul l-a:
5. CONGRATULAT
Dacă întâlnirea din camera de sus a început cu o urare adresată tuturor celor prezenți, aceasta s-a încheiat cu un mesaj de felicitare adresat lui Toma, dar și tuturor celor credincioși. Însuși Domnul Isus a spus:
„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 20:29)
Care sunt cuvintele pe care crezi că Domnul le va rosti în dreptul tău? Acestea pot fi „ferice” sau „vai”! Ca să poți fi apreciat și felicitat de Domnul, fii gata să crezi deplin în înviere, să experimentezi învierea la întâlnirea cu Domnul și să trăiești o viață nouă, urmându-L și slujindu-L până la capătul vieții.
Dacă mulți numesc această zi „Duminica lui Toma”, trece în această numire numele tău și nu mai fi necredincios, ci credincios, și vei fi felicitat de Domnul!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
