Isus îi vindeca pe cei bolnavi și îi hrănea pe cei înfometați. De aceea, mari mulțimi de oameni Îl urmau. Dar El dorea ca oamenii să înțeleagă că aveau nevoie de mai mult decât vindecare și hrană. Aveau nevoie de El, Pâinea vieții.
„Isus le-a răspuns: – Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!”
Ioan 6:35, NTR
Dumnezeu ar fi putut să ne creeze fără să avem nevoie de nimic. Totuși, ne-a creat dependenți de hrană, apă, aer, somn și lumina soarelui. Mai presus de toate, ne-a creat să avem nevoie de El.
Nevoile și limitele fac parte din natura noastră.
Așa cum hrana și apa sunt esențiale pentru viața trupului, nevoile de fiecare zi ne îndreaptă atenția spre un adevăr spiritual: avem nevoie de Isus chiar mai mult decât de lucrurile care ne susțin viața.
Putem căuta împlinirea în muncă sau în relații, în bani, faimă, putere, sex, realizări și aventură. Însă nimic din toate acestea nu poate împlini nevoia noastră de Dumnezeu. Când le cerem să umple locul Lui, rămânem cu un gol sufletesc. Este ca și cum am urmări vântul.
De aceea, să-L urmăm pe Isus pentru cine este El, nu doar pentru ceea ce ne poate oferi. Să recunoaștem că lucrurile acestei lumi nu pot sătura pe deplin foamea sufletului nostru.
În Isus avem deja acces la adevărata hrană. Putem veni la El cu nevoile și limitele noastre, încrezători că El ne poate sătura sufletul. El este Pâinea vieții.
Sursa: You Version
