Recent, mi-a atras atenția o anumită postare de pe o platformă de socializare. Aceasta suna astfel:
„Părinții mi-au spus că, dacă înghit gumă de mestecat, aceasta va rămâne în stomacul meu timp de șapte ani. Profesorul meu mi-a spus că, dacă aș înghiți din greșeală o sămânță de pepene verde, ar crește o plantă în interiorul meu. Nimeni, însă, nu mi-a spus că, dacă înghit cuvintele pe care ar trebui să le spun, acestea vor rămâne în interior mai mult de șapte ani și vor crește mai sălbatice decât orice plantă.”
Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră?
Eu îl înțeleg astfel: dacă am pe suflet ceva care mă deranjează, ar trebui să-mi exprim gândurile, nu să le țin doar pentru mine, fără să le rostesc cu voce tare. Nu sunt însă sigur că sunt de acord cu cele de mai sus – cel puțin nu în orice situație.
Există momente în care este legitim – chiar recomandat – să ne exprimăm gândurile. Poate fi vorba despre o plângere, o îngrijorare, o opinie, ceva care ne-a supărat sau o chestiune cu privire la care nu suntem de acord.
Există anumite avantaje atunci când ne spunem părerea. Mai ales dacă ceea ce avem de spus poate contribui la o mai bună înțelegere a unei situații sau poate oferi o perspectivă diferită asupra unui lucru.
Cu toate acestea, există și momente în care este mai bine să nu ne exprimăm gândurile. Mai ales atunci când vorbim din furie, fără să cântărim posibilul impact negativ al cuvintelor noastre.
Exprimarea gândurilor și sentimentelor cu voce tare ne-ar putea face să ne simțim mai bine, dar poate provoca mult rău.
„…limba este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari… Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei…” (Iacov 3:5-6).
Ce ar trebui să facem?
Ar trebui să exprimăm ceea ce gândim și simțim cu adevărat sau ar trebui să ne abținem, de teamă că am putea provoca daune?
Răspunsul la această întrebare este simplu: totul depinde de circumstanțe și de lucrurile care se spun.
Iată câteva principii pentru a evalua ceea ce spunem și modul în care vorbim:
Să folosim cuvintele cu moderație. Uneori, când vine vorba de cuvinte, cu cât spunem mai puțin, cu atât este mai bine. Cu cât vorbim mai mult, cu atât este mai probabil să spunem ceva ce am putea regreta.
„Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele este un om chibzuit” (Proverbe 10:19).
„Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea şi de priceput dacă şi-ar ţine gura” (Proverbe 17:28).
Să vorbim atunci când putem aduce un beneficiu celorlalți. Cuvintele noastre pot fi instrumente puternice în slujba binelui, atunci când sunt folosite cu înțelepciune și la momentul potrivit.
„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).
„Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24).
Să ne exprimăm gândurile cu prudență, nu în grabă. Unii oameni au tendința de a vorbi înainte de a gândi și înainte de a cântări impactul cuvintelor pe care le rostesc.
„Cine-şi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui” (Proverbe 13:3).
„Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19).
Să exprimăm idei care au fost analizate cu atenție. Vorbitul impulsiv poate deveni un obicei dăunător. Odată ce cuvintele au fost rostite, nu putem apăsa butonul „Anulează”, așa cum putem face pe un computer.
„Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18).
Cine îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput” (Proverbe 17:27).
Întrebări pentru discuție
- Gândiți-vă la un moment în care ați decis să nu spuneți un anumit lucru, iar ulterior v-ați dat seama că acesta ar fi trebuit spus. De ce credeți că ar fi trebuit exprimat – și de ce nu l-ați spus?
- Gândiți-vă la un alt moment în care ați spus ceea ce aveați pe suflet, dar apoi ați regretat – poate chiar imediat. Care a fost impactul cuvintelor rostite și ce anume ar fi trebuit să rămână nespus?
- Trăim într-o lume plină de cuvinte, în care oamenii au tendința de a spune tot ce le trece prin minte, atunci când doresc. Se întâmplă la știri sau în emisiuni de dezbateri, la mitinguri politice, în spații publice, la întâlniri de afaceri sau acasă. Care sunt consecințele acestei „vorbiri neîngrădite”?
- De ce credeți că există o asemenea putere în cuvintele rostite – atât spre bine, cât și spre rău? Ce părere aveți despre zicala: „Bețele și pietrele îmi pot răni oasele, dar cuvintele nu mă vor răni niciodată”? (n.tr.: „Câinii latră, caravana trece.”)
NOTĂ: Pentru aprofundarea subiectului puteți lua în considerare următoarele pasaje biblice: Proverbe 12:18; Matei 12:36-37; Coloseni 3:8; 4:6; 1 Tesaloniceni 5:11; Iacov 1:26.
Provocarea săptămânii
Ce fel de comunicator sunteți? Sunteți genul care își spune imediat părerea sau cel care cântărește cuvintele înainte de a le rosti?
În această săptămână, încercați să vă întâlniți cu cineva de încredere pentru a discuta despre acest subiect.
Poate ați putea ruga pe cineva să se roage pentru dumneavoastră, ca să dați dovadă de mai multă discreție în comunicare.
Sau poate aveți un prieten ori un coleg care ar avea de câștigat de pe urma unor critici constructive în ceea ce privește modul în care se exprimă.
Secretariat BCER
CBMC INTERNATIONAL
MANA DE LUNI
28 septembrie 2026
