Primul ministru Marii Britanii, Sir Keir Starmer, care susține de multă vreme sinuciderea asistată, și-a anunțat intenția de a demisiona din funcția de prim-ministru, în urma victoriei lui Andy Burnham la alegerile parțiale de vineri, 19 iunie. Dar ce înseamnă demisia sa pentru mișcarea pro-viață?
Încercare eșuată de a legaliza sinuciderea asistată sub mandatul lui Keir Starmer
Starmer și-a manifestat de mult timp sprijinul pentru introducerea sinuciderii asistate în Regatul Unit. El a votat anterior în favoarea legalizării sinuciderii asistate în 2015 și a fost, de atunci, un susținător declarat al modificării legii care propune reglementarea acesteia.
Înainte de a deveni prim-ministru, Starmer i-a făcut o promisiune lui Esther Rantzen, fostă personalitate TV și activistă pentru sinuciderea asistată, că va permite un vot privind sinuciderea asistată în următorul parlament dacă va câștiga următoarele alegeri – ceea ce a și făcut ulterior.
În timpul primei sale călătorii în străinătate în calitate de prim-ministru, Sir Keir și-a reafirmat poziția în favoarea sinuciderii asistate, promițând un vot liber „prin intermediul unui proiect de lege inițiat de un deputat”.
Când Kim Leadbeater a câștigat votul privind proiectul de lege inițiat de un deputat în 2024, The Guardian a relatat că a avut loc o întâlnire privată între ea și Primul ministru pentru a vedea dacă ar exista obiecții față de prezentarea de către ea a unui proiect de lege privind sinuciderea asistată – nu au existat obiecții.
În ciuda faptului că guvernul condus de Keir Starmer, a susținut că este neutru în privința proiectului de lege privind sinuciderea asistată al lui Kim Leadbeater și a permis un vot liber asupra acestuia, guvernul a făcut concesii considerabile în favoarea proiectului de lege alocând timp suplimentar semnificativ pentru examinarea proiectului de lege privind sinuciderea asistată în Camera Lorzilor.
Avortul până la naștere pentru femei în legătură cu propriile sarcini sub mandatul lui Keir Starmer
În timpul mandatului lui Keir Starmer ca prim-ministru, legea a fost modificată astfel încât să nu mai fie ilegal ca femeile să-și provoace singure avortul din orice motiv, inclusiv în scopul selectării sexului copilului, și în orice moment până la naștere și chiar în timpul nașterii, ceea ce va duce probabil la o creștere semnificativă a numărului de femei care efectuează acasă avorturi periculoase în stadii avansate de sarcină. Deși clauza privind „avortul până la naștere” (246) din Legea privind criminalitatea și poliția nu a fost o decizie a guvernului, aceasta a fost depusă de o deputată laburistă, Tonia Antoniazzi, iar prim-ministrul nu a dat curs apelurilor unui grup interpartinic format din 79 de deputați și membri ai Camerei Lorzilor care au scris solicitând amânarea intrării sale în vigoare.
Este puțin probabil ca sprijinul prim-ministrului de care au beneficiat proiectul de lege privind sinuciderea asistată și susținătorii acestuia în timpul mandatului lui Starmer să continue dacă Andy Burnham îi va succeda în funcție.
New Statesman a raportat marți, 16 iunie, că Andy Burnham s-ar putea opune unui nou proiect de lege privind sinuciderea asistată și nu ar saluta reintroducerea acestuia.
Articolul preciza că, în cazul în care Burnham ar deveni prim-ministru, „este greu de imaginat un scenariu în care el ar saluta această legislație care divizează Partidul Laburist”.
Burnham a declarat că susține principiul sinuciderii asistate, dar a stabilit o condiție prealabilă, și anume ca centrele de îngrijire paliativă să fie „finanțate corespunzător” înainte de orice modificare legislativă.
Având în vedere criza sistemului de îngrijire a persoanelor aflate la sfârșitul vieții din această țară, condiția prealabilă a lui Burnham, ca îngrijirile paliative să fie finanțate corespunzător înainte de introducerea sinuciderii asistate, nu a fost în mod evident îndeplinită. Prin urmare, pare puțin probabil ca el să susțină proiectul de lege privind sinuciderea asistată, care a fost readus în discuție.
S-ar putea să fiți surprinși să aflați că limita britanică de 24 de săptămâni pentru avort nu este în concordanță cu cea a majorității țărilor din Uniunea Europeană, unde limita cea mai comună pentru avortul la cerere sau pe motive sociale generale este de 12 săptămâni de sarcină.
Cele mai recente orientări ale Asociației Britanice de Medicină Prenatală permit medicilor să intervină pentru a salva copiii născuți prematur începând cu 22 de săptămâni. Cele mai recente cercetări indică faptul că un număr semnificativ de copii născuți la 22 de săptămâni de gestație pot supraviețui în afara uterului, iar acest număr crește cu ajutorul îngrijirii perinatale proactive.
Aceasta creează o contradicție reală în legislația britanică. Într-o sală a unui spital, medicii ar putea depune eforturi pentru a salva un copil născut viu la 23 de săptămâni, în timp ce, într-o altă sală a aceluiași spital, un medic ar putea efectua un avort care ar pune capăt vieții unui copil de aceeași vârstă.
Majoritatea populației britanice susține reducerea termenului limită. Sondajele au arătat că 70% dintre femeile britanice sunt în favoarea reducerii termenului limită de la 24 de săptămâni la 20 de săptămâni sau mai puțin.
Sursa | Righttolife News
