Un cercetător independent susține că „Planisfera”, o hartă gigantică din secolul al XVI-lea, prezintă locul unde s-ar afla Arca lui Noe.
Arheologii ar putea fi cu un pas mai aproape de localizarea locului final de odihnă al Arcei lui Noe după ce au observat o caracteristică ciudată pe o hartă a lumii veche de 440 de ani numită Planisfera.
Creată în 1587 de cartograful italian Urbano Monte, această operă de amploare constă din 60 de foi desenate manual care pot fi asamblate într-un cerc de 3 metri lățime, făcând-o cea mai mare hartă timpurie cunoscută a lumii.
Planisfera, păstrată la David Rumsey Map Center al Universității Stanford, prezintă ilustrații complexe ale continentelor, țărilor îndepărtate și monștrilor mitici, toate dispuse într-un aranjament care plasează Polul Nord în centru.
Una dintre cele mai notabile caracteristici ale sale este, totuși, o presupusă reprezentare a Arcei lui Noe odihnindu-se în munții Ararat din Turcia — presupusul loc de odihnă al bărcii de salvare biblice.
Geneza 8:4 menționează în mod notabil că legendarul vas a ajuns pe „munții Ararat” în urma Potopului de 150 de zile care a inundat Pământul.
Într-o postare virală pe X, cercetătorul independent Jimmy Corsetti a susținut că reprezentarea de pe Planisferă „era aceeași locație” și avea aceeași lungime ca situl Durupinar, formațiunea ciudată „în formă de corabie” situată lângă munții menționați.
Au fost incluse fotografii ale presupusului loc de odihnă al corabiei pe facsimilul terestru, unul dintre multele realizate în timpul Erei Explorărilor, când exploratorii europeni refăceau harta lumii cunoscute în funcție de călătoriile lor în Asia și America.
Întâmplător, dimensiunile presupusei locații a arcei se potrivea cu măsurătorile biblice care o descriu ca având 300 de coți lungime, 50 de coți lățime și 30 de coți înălțime — aproximativ 157 de metri lungime, 26 de metri lățime și 16 metri înălțime.”.
Această regiune a fost studiată intens de zeci de ani, cercetătorii sperând să descopere dacă regiunea este, de fapt, punctul final al călătoriei lui Noe.
Cel mai recent, echipa „Arca lui Noe” a folosit un radar de penetrare a solului pentru a dezvălui o serie de coridoare care traversează mijlocul „bărcii” și de-a lungul marginii interioare a posibilei nave, ducând la o cavitate centrală numită atrium.
Această dispunere părea să reflecte descrierea din Biblie, care indică faptul că nava avea trei punți pentru Noe, familia sa și diferite perechi de animale.
„Dumnezeu i-a spus lui Noe să aducă animalele înăuntru. Așadar, aceste animale ar fi rămas acolo, alături de Noe și familia sa”, a spus Andrew Jones, cercetător la Noah’s Ark Scans. „Ce este interesant este că aceste goluri se aliniază sub pământ – și nu sunt doar întâmplătoare.”
El a adăugat că termografia în infraroșu (IRT), o tehnologie de detectare a căldurii care poate detecta formațiuni adânci sub pământ, a detectat „o carenă în formă de corabie încă păstrată adânc în sol”.
Datorită vechimii presupusei nave, Jones nu se așteaptă să găsească rămășițe fizice reale, dar a dezgropat probe de sol care ar putea dovedi că aceasta a fost construită de om.
„În 2024, am prelevat 88 de probe de sol aleatorii în interiorul și în exteriorul acelei forme de navă”, a spus Jones. „Și ceea ce au arătat acestea a fost că solul din interiorul formei de navă avea de trei ori mai multă materie organică decât cel din exterior și cu 38% mai mult potasiu.”
El a adăugat: „Ceea ce arată acest lucru este că solul este unic. Iar iarba, toamna, are o culoare mai galbenă chiar în interior.”
Cercetătorii au afirmat anterior că compoziția chimică indica prezența lemnului în descompunere.
„Dacă cunoașteți știința solului — eu fiind specialist în acest domeniu — veți înțelege că nivelurile de potasiu, materia organică și pH-ul pot fi influențate de materialul organic în descompunere”, a spus William Crabtree, un alt membru al echipei Noah’s Ark Scans. „Dacă aceasta ar fi fost o barcă de lemn și lemnul s-ar fi putrezit în timp, ne-am aștepta să vedem niveluri ridicate de potasiu, modificări ale pH-ului și un conținut organic mai ridicat – și exact asta găsim.”
Între timp, fosilele de corali și scoici antice descoperite în apropierea așa-numitului depozit, situat la aproximativ 6.500 de picioare deasupra nivelului mării, ar putea oferi dovezi ale potopului biblic.
Cu toate acestea, unii experți susțin că acest lucru ar putea fi rezultatul mișcării plăcilor tectonice care au propulsat situl la o înălțime considerabilă deasupra oceanului antic.
Sursa | NY Post
