În lumea în care trăim, oamenii așteaptă ca lucrurile să se petreacă instantaneu. Iar atunci când acest lucru nu este posibil, așteptarea devine o provocare tot mai mare.
Dacă nu mă credeți, încercați să vă amintiți ce se întâmplă când soția nu este pregătită la timpul stabilit și o așteptați în mașină sau când iubita nu ajunge la ora fixată. Care vă este atitudinea atunci când ospătarul întârzie cu bucatele comandate ori trebuie să așteptați la un rând foarte lung pentru a vă plăti taxele sau pentru a cumpăra ceea ce vă doriți?
Și pentru Saul, primul împărat al lui Israel, așteptarea a fost o mare problemă. Când Samuel i-a cerut să aștepte până ce el va veni să aducă arderea-de-tot și jertfele de mulțumire înainte de a începe lupta împotriva filistenilor, Saul a așteptat șapte zile.
Văzând însă că cei din armata lui Israel se împrăștie și că Samuel întârzie, a adus el însuși jertfele — act care nu îi era permis. Mai avea de așteptat doar foarte puțin, dar nu a așteptat până la capăt. Iar neascultarea l-a costat împărăția.
Cuvintele lui Samuel au fost foarte drastice în acest sens:
„Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ți poruncise Domnul.”
(1 Sam. 13:13-14)
Oare de câte ori aceste cuvinte nu ni s-ar fi potrivit și nouă? În contrast însă cu Saul, după înălțarea Domnului Isus la cer, ucenicii Domnului au dovedit un model de ascultare, fiindcă au împlinit ceea ce Domnul le ceruse:
1. Imediat
Am fost surprins plăcut de mărturisirea făcută de evanghelistul Luca, care a prezentat ceea ce au făcut ucenicii după înălțarea Domnului Isus, spunând:
„Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.”
(Fapte 1:12)
Domnul le-a cerut să rămână în cetate până aveau să fie îmbrăcați cu putere de sus (Luca 24:49). Și ei n-au zis: „Mâine” sau „Mai avem timp”, ci s-au întors în Ierusalim imediat și cu o mare bucurie (Luca 24:52).
În același timp, ei au așteptat, împlinind cuvintele Domnului:
2. Întocmai
Amintindu-ne tot de Saul, știm că el a împlinit cuvintele Domnului doar parțial. L-a păstrat în viață pe Agag, împăratul amaleciților, și a cruțat oile cele mai bune, mieii grași, vitele grase și tot ce era mai bun, când Dumnezeu îi ceruse ca totul să fie dat spre nimicire.
Ucenicii s-au întors în cetatea Ierusalimului, erau nelipsiți de la templu și s-au adunat în camera de sus, împlinind în întregime ceea ce le ceruse Domnul.
Apoi, ei sunt un exemplu de împlinire a cuvintelor Domnului, fiindcă au așteptat:
3. Împreună
Dacă după moartea Domnului Isus unii dintre ucenici au acționat în mod particular, angajându-se în călătoriile și interesele pe care și le-au dorit, după înălțarea Domnului la cer, ucenicii au așteptat împreună.
Nu numai că cei unsprezece ucenici rămași după moartea lui Iuda s-au adunat în camera de sus și au fost prezenți tot timpul împreună, ci la numărul lor s-au adăugat și femeile care L-au urmat pe Domnul. Acestora li s-au adăugat și toți frații Domnului Isus, care, după înviere, au crezut că Domnul Isus este Mesia.
Pentru că locul lui Iuda a rămas gol, ucenicii au înțeles responsabilitatea de a-l alege pe Matia, care să fie numărat împreună cu ceilalți apostoli.
Numai că așteptarea lor a fost una activă, fiindcă în tot acest timp erau angajați:
4. În închinare
O mărturie în acest sens este declarația făcută de evanghelistul Luca, care a consemnat că:
„Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu frații Lui.”
(Fapte 1:14)
Nu știu dacă ne putem imagina măsura stăruinței apostolilor din acea vreme și intensitatea rugăciunilor și a cererilor pe care le-au adresat Domnului.
Puțin mai târziu, când Petru și Ioan au fost arestați, iar credincioșii s-au rugat, s-a cutremurat locul unde erau adunați (Fapte 4:31).
Oare câți mai așteaptă pe Domnul astăzi în același fel și cu aceeași intensitate în rugăciune?
Cei prezenți în camera de sus au făcut-o nu numai pentru timpul de închinare sau numai pentru durata unui serviciu divin, ci au așteptat:
5. Îndelung
După două sau trei zile puteau să spună că au așteptat destul. După moartea Domnului Isus, nici n-au trebuit trei zile ca ucenicii să se împrăștie și fiecare să se întoarcă la ale lui.
Și după șapte zile n-au spus: „Destul!”
Nu au spus că șapte este numărul desăvârșirii și că au trecut deja de această măsură. Au așteptat cu răbdare zece zile, iar așteptarea nu le-a fost zadarnică. Ei au primit ceea ce le-a fost făgăduit.
Duhul Sfânt S-a coborât sub imaginea unor limbi ca de foc peste fiecare dintre ei.
De aceea sunt un bun exemplu, fiindcă au așteptat îndelung și până la capăt.
Dacă ucenicii au trebuit să aștepte făgăduința coborârii Duhului Sfânt, noi trebuie să așteptăm o altă promisiune: cea referitoare la revenirea Domnului Isus în slavă.
El Însuși a făcut această promisiune, spunând:
„Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți şi voi. Știți unde Mă duc şi știți şi calea într-acolo.”
(Ioan 14:3-4)
Crezi această promisiune? Și cum aștepți împlinirea ei?
Nu mai este mult și Domnul are să vină, împlinind încă o dată ceea ce a promis. Dacă unii nu cred, au ațipit sau amână momentele de așteptare, tu urmează exemplul de așteptare lăsat de ucenicii Domnului și nu vei fi dezamăgit.
La timpul potrivit, și foarte curând, Domnul va împlini și această promisiune, iar cei care așteaptă cu răbdare și îndelungă răbdare vor fi preafericiți, experimentând împlinirea făgăduinței divine.
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
