În Yemen, au mai rămas puține biserici de incendiat, puține adunări capabile să se adune în mod deschis și puțini lideri creștini care pot vorbi public fără a se pune pe ei înșiși sau pe alții în pericol. Persecuția creștinilor din Yemen este atât de totală încât i-a făcut să dispară din ochii lumii. Yemenul este pe locul 3 în lume, după Coreea de Nord și Somalia, la nivelul de persecuție la adresa creștinilor, conform Topului Mondial al Persecuției întocmit de Open Doors.
Yemenul este considerat, pe bună dreptate, o catastrofă umanitară și un exportator de terorism. Peste un deceniu de război între grupările teroriste Houthi și o coaliție arabă susținută de Arabia Saudită a devastat țara. Al-Qaeda a ocupat vidul de putere creat în regiunile mai rurale.
În 2026, Organizația Națiunilor Unite estimează că peste 22 de milioane de oameni au nevoie de asistență umanitară și protecție, inclusiv 5,2 milioane de persoane dislocate intern. Insecuritatea alimentară acută afectează 18,3 milioane de oameni, iar peste 2,2 milioane de copii sub cinci ani suferă de malnutriție acută. Serviciile esențiale se prăbușesc, doar șase din zece unități medicale fiind funcționale.
În mijlocul acestei catastrofe, creștinii suferă la fel ca milioane de alți yemeniți. Cu toate acestea, ei sunt, de asemenea, prinși între un stat eșuat, mișcări islamiste armate, impunerea tribală a conformității religioase și o societate în care convertirea de la islam este tratată de multe familii și comunități ca o trădare pedepsită cu moartea. Cel puțin 95% dintre creștinii din Yemen s-au convertit de la islam.
Aceasta este trăsătura definitorie a persecuției creștinilor în Yemen: este atât intimă, cât și politică. În unele țări, principalul pericol vine din partea statului. În altele, de la miliții extremiste. În Yemen, persecuția se manifestă la toate nivelurile autorității sociale: grupul armat, moscheea, tribul, punctul de control și căminul familial.
Ei sunt considerați dezertori, trădători sau chiar agenți străini. Între octombrie 2023 și septembrie 2024, zeci de comunități creștine slab organizate au încetat să se mai adune chiar și în privat din cauza amenințărilor de securitate crescute.
Extremiștii Houthi
Rebelii Houthi, care controlează capitala Sana’a și o mare parte din nord-vestul Yemenului, au impus un sistem de guvernare din ce în ce mai ideologic, cu un control strict asupra educației și mass-media. Cei care resping normele religioase stricte ale Houthi au fugit spre sud sau au părăsit cu totul Yemenul; cei care rămân se ascund adesea de teama intimidării și a violenței.
Propaganda Houthi și iraniană prezintă comunitatea creștină ca fiind imperialistă, iar pe cei convertiți de la islam ca pe niște apostați care și-au trădat credința. În ciuda acestui fapt, creștinismul este a doua cea mai veche religie care a supraviețuit în țară, după iudaism, ajungând în Arabia de Sud încă din Antichitatea târzie.
Până în secolul al VI-lea d.Hr., regiunea găzduia o comunitate creștină renumită, al cărei lider, Ḥārith ibn Kaʿb, venerat ulterior ca Sfântul Arethas, a fost ucis în timpul persecuțiilor lui Dhu Nuwas. Conform USCIRF (Comisia SUA pentru Libertatea Religioasă Internațională), comunitatea creștină din Yemen număra odată aproximativ 41.000 de membri, inclusiv yemeniți și expatriați, dar a scăzut la doar câteva mii, pe măsură ce războiul și represiunea i-au alungat pe mulți.
În timpul represiunii Houthi asupra personalului ONU, unii angajați ar fi fost presați să mărturisească fals în fața camerelor de filmat că lucrau pentru „interese creștine” și că erau spioni. Cu alte cuvinte, „creștin” devine nu doar o identitate religioasă, ci o categorie de trădare politică. Credinciosul este întruchipat ca un agent al Occidentului; lucrătorul umanitar este transformat într-un misionar conspirator; convertitul este un trădător.
Din 2015, Houthi au adus aproape 500 de modificări la programa școlară din Yemen. Toate minoritățile religioase, inclusiv creștinii, sunt obligate să studieze Coranul în cadrul programelor educaționale houthi.
Se pare că un frate și o soră creștini adolescenți au fost exmatriculați din școală pentru că au refuzat să participe la lecțiile de Coran ale houthiților, în timp ce o familie creștină a fugit dintr-o zonă controlată de houthi pentru ca copiii lor să nu fie obligați să participe la rugăciunile de la moschee și la taberele de îndoctrinare – tabere care urmăresc să-i înroleze în cele din urmă în milițiile armate.
Mulți sunt credincioși izolați, gospodării secrete, rețele mici sau convertiți dislocați, al căror cel mai mare pericol poate veni de la cei mai apropiați de ei. Femeile creștine convertite se pot confrunta cu izolarea, confiscarea telefoanelor, abuzul, căsătoria forțată sau crima de onoare.
Lipsa de siguranță și în sud
În sud, unde guvernul recunoscut internațional deține autoritatea doar în mod nominal, statul este slab și fragmentat. Al-Qaeda din Peninsula Arabică și alți actori islamiști radicali continuă să exploateze vidurile de putere pentru a constrânge guvernul și minoritățile religioase.
USCIRF raportează discriminarea împotriva creștinilor și a bahá’ílor în distribuirea ajutorului umanitar esențial, precum și cazuri în care spitalele Houthi refuză tratamentul medical creștinilor din cauza identității lor religioase.
Ne-am obișnuit să vorbim despre Yemen în termeni de rachete lansate, proxy-uri iraniene, rute maritime, foamete și escaladare regională. Atacurile cu rachete ale Houthi în Marea Roșie, loviturile israeliene, competiția saudito-iraniană și procesul de pace blocat modelează soarta țării. Valoarea sa geostrategică înseamnă că s-a închis ochii la minoritățile sale.
Tragedia creștinilor din Yemen este că persecuția a devenit aproape perfect negabilă. Există puține imagini, puține înmormântări publice, puține biserici în ruine pe care camerele de filmat să le poată surprinde. Dovezile se găsesc, în schimb, în congregațiile care nu se mai adună, în familiile care fug fără explicații și în convertiții care aleg fie tăcerea, fie dispariția. Suferința lor ridică întrebări incomode pentru guvernele occidentale și puterile regionale care privesc Yemenul în primul rând prin prisma Iranului, a houthiților, a rutelor maritime și a combaterii terorismului.
Mizele geopolitice fac ca creștinii din Yemen să pară o prioritate scăzută. Este ușor să se susțină că drepturile lor pot fi abordate mai târziu, odată ce războiul se va termina. Dar tocmai așa reușește persecuția: mai întâi forțând oamenii să iasă din ochii lumii, apoi convingând lumea că acei oameni nu au existat niciodată cu adevărat.
Sursa |Christian Daily
