Ai făcut vreodată ceva important, dar altcineva ți-a furat laudele? Ai muncit în culise, ai exprimat o idee importantă sau ai creat ceva minunat, dar altcineva a intervenit și și-a atribuit tot meritul?
Nu e chiar același lucru (pentru că noi nu suntem nici pe departe atât de minunați ca El), dar trebuie să fim atenți să nu-I furăm lui Dumnezeu meritul.
Apostolul Pavel, scriind dintr-o închisoare romană, a spus:
„Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și mântuirea aceasta nu este de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”
Efeseni 2:8-9 NTR
La un nivel fundamental, nici măcar nu am fi aici fără Creatorul și Susținătorul nostru.
Nu am exista fără universul și corpul în care trăim, un univers și un corp pe care nu le-am creat noi înșine. Nu am putea respira fără oxigenul din plămânii noștri, oxigen care plutește (în limitele sale clar definite) chiar deasupra planetei noastre. Nu am gândi, vedea, auzi sau vorbi fără mintea, ochii, urechile și gura pe care El ni le-a dat.
Dar, pe lângă faptul că ne-a creat, Dumnezeu este Singurul care ne poate mântui.
Povestea lui Dumnezeu și povestea noastră este că El ne-a căutat când nu meritam, El ne-a mântuit când eram pierduți și fără speranță. Nu suntem capabili să ne mântuim singuri. Nu suntem capabili să fim soluția. Nu suntem capabili să fim propriii noștri salvatori…
…și aceasta este o veste bună!
Dumnezeu ne-a mântuit prin harul Său, iar acesta este un dar. Mântuirea nu este ceva ce poate fi câștigat, ci o milă care este dăruită.
Nu putem crede că suntem mai buni decât oricine altcineva. Nu avem dreptul să decidem cine este vrednic de iubirea Lui și cine nu, pentru că niciunul dintre noi nu este.
Totuși, în marea Sa milă, Dumnezeu a ales să ni Se reveleze în acest moment particular al istoriei, pentru că ne iubește. El a inițiat mântuirea atunci când noi nu ne-am putut mântui singuri. Și ne-a invitat să ne alăturăm Lui în cea mai mare poveste de pe pământ.
Te alături?
Sursa: You Version
