Data de 11 mai 2026 a marcat cea de-a 660-a aniversare a nașterii Annei de Boemia, soția regelui Richard al II-lea al Angliei, care a jucat un rol important în istoria Bibliei engleze. Iată povestea…
Ana de Boemia
Ana s-a născut în frumosul oraș Praga în 1366, fiind fiica lui Carol al IV-lea, rege al Boemiei și împărat al Sfântului Imperiu Roman, cunoscut sub numele de Karl în germană și Karel în cehă. Ea a crescut la o curte regală unde se încurajau educația, limba vernaculară, Scriptura și evlavia. Ea cunoștea trei limbi: cehă, germană și latină.
Tatăl ei promovase alfabetizarea în limba cehă, iar în 1347 a comandat traducerea Bibliei din latină în cehă, care a fost finalizată în 1360. După moartea tatălui ei, fratele ei a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, iar Ana a venit în Anglia ca parte a unui acord de căsătorie cu regele englez.
O regină care iubea Scriptura
Anne a sosit în Anglia în iarna anului 1381 pentru a se căsători cu regele Richard al II-lea, fiul Prințului Negru. S-au căsătorit în 1382, iar biografii sunt de acord că mariajul a fost fericit. Ea a intrat într-o lume în care Biblia era în latină și indisponibilă în engleză. În mod neobișnuit, Anne avea o devoțiune personală față de Scriptură, pe care o studia, o prețuia și o înțelegea.
A sosit în Anglia cu Scripturile în latină, germană și cehă și a fost probabil surprinsă, și cu siguranță dezamăgită, să constate că nu existau Evanghelii în engleză care să o ajute să învețe limba locală. A cerut să i se facă traduceri pentru a putea învăța limba prin intermediul Bibliei. Anne nu era traducătoare, dar a fost o susținătoare a traducerii Evangheliilor în engleză. Evangheliile pe care le-a comandat par să fi fost traduse de John Trevisa.
John Trevisa
John Trevisa a fost vicar la Berkeley, în sudul Gloucestershire, lângă râul Severn, și capelan al lordului Berkeley la Castelul Berkeley. În introducerea la Versiunea King James din 1611, intitulată „Traducătorii către cititor”, citim: „Cam în acea perioadă, chiar în zilele regelui nostru Richard al II-lea, John Trevisa a tradus în engleză.” Trevisa a fost membru al Queen’s College din Oxford între 1372 și 1376, în același timp cu John Wycliffe, de la care a fost în mod evident inspirat.
John Wycliffe
Dovezile sugerează că dragostea Annei pentru Biblie a determinat-o să simpatizeze cu preocupările lui Wycliffe și că Wycliffe însuși a fost încurajat de interesul ei pentru Scripturi. Wycliffe a scris: „Căci este posibil ca nobilă regină a Angliei, sora împăratului, să fi avut Evanghelia în trei limbi – boemă, germană și latină – și a o numi eretică din acest motiv ar fi o mândrie diabolică.”
El a scris, de asemenea: „Dacă acea mică națiune”, adică cehii, „poate avea propria traducere, de ce nu ar putea și Anglia?”
Patronajul și exemplul reginei Anne au conferit cererii pentru o Biblie în limba engleză credibilitate socială. Wycliffe și adepții săi au finalizat sarcina de a traduce Biblia din latină în engleză, iar aceasta a devenit cunoscută sub numele de Biblia Lollard. Anne era o regină populară care învățase limba engleză și a primit cu recunoștință un exemplar al Bibliei în engleză.
Wycliffe și ideile sale reformatoare au dat naștere unor grupuri de predicatori laici itineranți numiți Lollard, care au constituit prima mișcare evanghelică din Anglia. Aceștia au continuat să fie arși pe rug pentru erezie până în 1532.
Moarte
Regina Anne a murit la Londra, probabil de ciumă, la 7 iunie 1394, la doar 28 de ani. Regele a iubit-o foarte mult și a intrat într-o lungă perioadă de doliu sincer. El a comandat primul exemplu de mormânt dublu regal din Anglia, unde regele și regina sunt îngropați împreună, care poate fi văzut și astăzi în Abația Westminster.
La înmormântarea ei, arhiepiscopul Arundel a spus despre ea: „Deși era o străină, ea studia constant cele patru Evanghelii în engleză și le explica prin expunerea doctorilor; iar în studiul acestora și în citirea cărților evlavioase, era mai sârguincioasă chiar decât prelații înșiși, deși funcția și îndatoririle lor le impuneau acest lucru.”
Soțul ei a murit cinci ani și jumătate mai târziu, în 1400. Ei nu au avut copii, așa că actuala noastră familie regală nu descinde din ea.
De la Boemia la Anglia
Sosirea Annei a deschis o legătură între Oxford și Praga într-o perioadă în care limba de predare era latina. Studenții din Praga veneau să studieze la Oxford și intrau în contact cu scrierile lui Wycliffe. După moartea Annei, mulți dintre boemi au dus scrierile lui Wycliffe înapoi în Boemia, unde au contribuit la pregătirea terenului pentru Jan Hus și husiți.
Jan Hus l-a citit și l-a citat pe John Wycliffe. Mai târziu, Martin Luther l-a citit și l-a citat pe Jan Hus. În 1521, când Martin Luther a fost condamnat pentru erezie, tocmai faptul că era de acord cu Hus i-a adus condamnarea. Mai târziu, William Tyndale l-a citit și l-a citat pe Martin Luther. Influența duhovnicească a parcurs un cerc complet, revenind în Anglia.
Moștenire
În acest an, când aniversăm 500 de ani de la prima tipărire a Noului Testament în limba engleză, în 1526, ne putem aminti de un om care a crescut lângă Berkeley și care probabil a citit Evangheliile lui Trevisa în biblioteca Castelului Berkeley. Acel om era William Tyndale, tot din sudul Gloucestershire.
Povestea lui Trevisa și, probabil, traducerea sa ar fi putut sta parțial la baza motivației lui Tyndale de a traduce Biblia în engleză. Spre deosebire de Trevisa, care a tradus din latină, Tyndale a putut folosi Noul Testament grecesc publicat de Erasmus, noua traducere a lui Erasmus în latină, iar Tyndale a făcut referire și la cea germană lui Luther.
Epitaf
Epitaful de pe mormântul reginei Anne este în latină și spune astfel:
„Sub o piatră largă zace acum Anna îngropată; când a trăit pe lume, a fost soția lui Richard al II-lea. Era devotată lui Hristos și binecunoscută pentru faptele sale; era mereu înclinată să-și ofere darurile săracilor; potolea certurile și le ușura suferințele femeilor însărcinate. Era frumoasă trupește, iar chipul ei era blând și drăguț. A oferit alinare văduvelor și leac bolnavilor. În 1394, într-o plăcută zi de 7 iunie, a trecut dincolo. Amin.”
Totuși, adevărata ei moștenire este aceea că a fost catalizatorul traducerii Bibliei în engleză și o precursoare a lollardilor și a Reformei în Anglia.
Sursa | Christian Today
