Deși au trecut 52 de zile de la începutul conflictului dintre SUA, împreună cu aliatul său Israel, și Iran, alături de formațiunile pe care le susține, pacea este departe de a fi înfăptuită. Încetarea focului nu pare să se realizeze, iar după mai multe încercări de armistițiu condiționat nu s-a ajuns la o înțelegere finală.
Analizând poziționările celor două tabere, observăm că fiecare a venit cu condiții extreme, fără a lăsa loc real pentru negocieri. Chiar și negocierile recente din Pakistan, care au durat aproximativ 21 de ore, au eșuat fără niciun acord.
SUA susține că Iranul nu acceptă limitarea programului nuclear, iar Iranul acuză SUA de poziții maximaliste și de încălcarea acordurilor anterioare.
Mai mult, la următoarea rundă de negocieri planificată tot în Pakistan, Iranul nu a trimis nicio delegație și nici nu are, deocamdată, planuri clare de participare.
Pe de altă parte, SUA încearcă să impună pacea, folosind un mix de presiune militară, economică și diplomatică. Totuși, aceste acțiuni nu au dat încă roade.
De aceea putem spune că se încearcă o pace silită! Însă, chiar dacă s-ar ajunge la ea, o astfel de pace, obținută cu un preț atât de mare, nu poate fi trainică.
În aceste zile de după sărbătoarea învierii Domnului Isus, ne aducem aminte de oferta de pace a Domnului Isus. Atunci când S-a arătat ucenicilor în seara zilei învierii, salutul Său a fost: „Pace vouă!”.
Același salut a fost repetat și după opt zile, când împreună cu ucenicii era prezent și Toma. Despre acest moment, evanghelistul Ioan spune:
„După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:26)
Pacea proclamată de Domnul Isus n-a fost doar un simplu salut sau o stare trecătoare, ci a devenit o experiență permanentă. Primind această pace, ucenicii au ajuns în pace cu ei înșiși, cu semenii lor și cu Dumnezeu. Aceasta arată că pacea pe care o oferă Domnul Isus nu este silită, ci este slăvită!
Înțelegem acest lucru observând că pacea oferită de Domnul Isus are:
1. Origine slăvită
Există o pace pe care o oferă lumea, dar aceasta este relativă, trecătoare și costisitoare. În contrast, pacea lui Dumnezeu este un dar divin. Despre aceasta, Domnul Isus le-a spus ucenicilor:
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)
Această pace „întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7) și nu depinde de circumstanțe. Ea aduce siguranță, bucurie și liniște sufletească chiar și în mijlocul încercărilor, fiind rezultatul împăcării omului cu Dumnezeu prin Isus Hristos.
Este o pace slăvită și pentru că este rodul Duhului Sfânt, despre care apostolul Pavel spune:
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Această pace conduce la o:
2. Atmosferă slăvită
Înainte ca Domnul Isus să vină în mijlocul lor, ucenicii trăiau în tensiune, vinovăție și necredință. Însă, când au primit pacea Sa, conflictul s-a transformat într-o atmosferă cerească. Învrăjbirea a dispărut, iar relațiile dintre ei s-au schimbat, devenind relații de părtășie și unitate.
Despre această realitate, evanghelistul Luca spune:
„Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți.” (Fapte 4:32)
Dar această pace nu privește doar prezentul, ci deschide și o:
3. Perspectivă slăvită
Pacea pe care o trăim aici este doar un preambul al păcii eterne. Despre această împărăție, profetul Isaia a spus:
„… un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui; o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci.” (Isaia 9:6–7)
Trăim încă în mijlocul conflictelor și al împotrivirilor, dar așteptăm Împărăția păcii. Descriind această vreme, profetul Isaia spune:
„Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună, și le va mâna un copilaș;
vaca și ursoaica vor paște la un loc, și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de țâță se va juca la gura bortei năpârcii, și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basilicului.
Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.” (Is. 11:6–9)
Îți dorești acest dar al păcii slăvite și să te bucuri împreună cu Domnul, în Împărăția păcii? Alege-L prin credință pe Cel ce este Domnul păcii, lasă Duhul Sfânt să-ți umple viața și trăiește în pace cu toți oamenii.
Pentru că această pace vine de la Dumnezeu, mă rog pentru tine cu cuvintele apostolului Pavel:
„Domnul păcii să vă dea El însuși pacea, totdeauna, în orice mod. Domnul să fie cu voi cu toți!” (2 Tes. 3:16)
Doamne, dă izbândă!
Pastor Dan Boingeanu
