Inteligența artificială (IA) poate fi capabilă să genereze predici bine elaborate, complete cu structură, ilustrații și analiză teologică, însă nu poate întrupa credința trăită, suferința sau experiența spirituală, au declarat vorbitorii la o conferință a unei biserici din Coreea care a analizat viitorul predicării în era inteligenței artificiale.
„Pathway Preaching Conference”, desfășurată pe 26 februarie la Good Shepherd Church din Seongnam, la sud de Seul, a reunit pastori, pastori asistenți și studenți la seminar sub tema „În era IA, cum poate supraviețui predicarea? (Este IA un prieten sau un dușman?)”, potrivit relatării publicației Christian Daily Korea.
Găzduit de Good Shepherd Church, evenimentul a inclus patru sesiuni care au îmbinat analiza academică și reflecția pastorală. Participanții au afirmat că dezbaterea privind utilizarea IA în lucrarea bisericii ridică, în cele din urmă, o întrebare mai profundă: Care este esența predicării?
Vorbitorii au recunoscut că instrumentele de inteligență artificială sunt deja capabile să redacteze predici, să genereze ilustrații, să realizeze exegeze biblice și chiar să imite tonul și stilul unui predicator. Totuși, ei au avertizat împotriva permiterii ca tehnologia să înlocuiască ceea ce au descris drept dimensiunile întrupate și comunitare ale proclamării creștine.
Rev. Kim Da-wi, pastorul principal la Good Shepherd Church, a încadrat discuția în jurul a ceea ce el a numit „predicare întrupată”, susținând că inima credinței creștine nu constă în transferul de informații, ci în întrupare.
„Dacă IA este folosită ca instrument suplimentar — de exemplu, pentru generarea de imagini sau realizarea de infografice — poate deveni un aliat util”, a spus Kim. „Însă atunci când încearcă să înlocuiască întâlnirea spirituală, întruparea și rezonanța care se află în centrul predicării, devine o amenințare.”
Kim a făcut referire la conceptul teologului Michael Frost despre „era dezîntrupării” („age of excarnation”), descriind o schimbare culturală în care oamenii se retrag în spatele ecranelor și evită prezența fizică. El a asemănat acest fenomen cu un ecou digital al docetismului din creștinismul timpuriu, o credință respinsă de Biserica primară, care nega umanitatea deplină a lui Hristos.
O predică generată de IA, a spus Kim, poate fi corectă din punct de vedere gramatical și coerentă teologic, însă îi lipsește experiența trăită. „Dacă nu conține suferință reală, răni și lacrimi, are o limitare inerentă”, a afirmat el.
El a propus ceea ce a numit un „model holistic ciclic de predicare 3E”: Întâlnirea cu Dumnezeu (Encounter), Întruparea Cuvântului în viața predicatorului (Embodiment) și Ecoul (Echo) — rezonanța în congregație prin lucrarea Duhului Sfânt. În era IA, a adăugat el, predicarea ar putea necesita o redescoperire a ceea ce a descris drept „spiritualitate lentă” și „spiritualitate analogică”.
În același timp, Kim a sugerat că IA ar putea servi drept ajutor pentru memorie, mai degrabă decât ca înlocuitor al predicatorului. Prin compilarea jurnalelor devoționale, a mărturiilor și a predicilor anterioare într-o bază de date digitală, slujitorii ar putea folosi IA ca un „al doilea creier” pentru a-și revedea și reflecta asupra parcursului lor spiritual. „Predicatorul este cel care îmbrățișează suflete dincolo de date”, a spus el.
Rev. Lee Jung-gyu de la Sigwang Church s-a concentrat asupra rolului comunitar al predicatorului. Deși a recunoscut că IA poate construi în prezent predici doctrinare și exegeze detaliate, el a susținut că predicarea înseamnă mai mult decât producerea unui mesaj.
„Dacă definim predicatorul ca fiind cel care conduce povestea aflată în centrul comunității, există în mod clar un domeniu pe care IA nu îl poate înlocui”, a spus Lee. „IA poate genera un mesaj, dar nu poate spune că a trăit cu adevărat acel mesaj.”
Lee a subliniat importanța ethosului — istoria și caracterul predicatorului — în modul în care sunt primite predicile. Credincioșii, a spus el, experimentează nu doar conținutul unei predici, ci și viața celui care o proclamă.
„IA poate oferi informații”, a spus el, „dar nu poate împărtăși comunității o experiență pe care a trăit-o.”
Alți vorbitori au abordat limitele teologice și practice ale utilizării IA în predicare. Prof. Shin Sung-wook de la Asia United Theological University a analizat subiectul din perspectivă omiletică, prezentând atât posibilitățile, cât și responsabilitățile implicate în adoptarea instrumentelor IA. Rev. Choi Byung-rak de la Gangnam Central Baptist Church a evidențiat puterea mărturiei și a istoriilor umane înrădăcinate în experiența personală — elemente care, potrivit lui, nu pot fi replicate de mașini.
Pe parcursul conferinței, participanții au descris IA ca nefiind nici în mod inerent prieten, nici dușman, ci ca un instrument care necesită discernământ. Preocuparea centrală, au fost de acord vorbitorii, este păstrarea predicării ca un eveniment întemeiat pe credință trăită, formare comunitară și întâlnire spirituală — dimensiuni despre care au spus că niciun algoritm nu le poate reproduce pe deplin.
