de Robert J. Tamasy
Vi s-a cerut vreodată să îndepliniți o sarcină dificilă, una care să vă scoată din zona de confort, iar atunci când vi s-a propus acest lucru v-ați gândit: „Cine, eu?” Multora dintre noi ne plac provocările, atâta timp cât acestea se potrivesc cu punctele noastre forte și cu experiența noastră. Dar atunci când ni se cere să facem ceva care depășește cu mult responsabilitățile noastre obișnuite, putem fi cuprinși de descurajare.
În urmă cu mai mulți ani, am avut parte de o astfel de experiență. Lucram la CBMC International și am fost trimis în Brazilia pentru a mă întâlni cu un grup de oameni care se străduiau să pună pe picioare o slujire rodnică.
Prima mea reacție a fost: „Cine? Eu?”
Am crezut inițial că șeful meu mă confundase cu altcineva. Mă întrebam de ce mă alesese tocmai pe mine. Aveam mai multe motive să simt că o astfel de călătorie m-ar scoate cu totul din zona mea de confort. Nu vorbeam limba portugheză, nu fusesem niciodată în Brazilia și nu știam nimic despre cultura de acolo.
Nu cunoșteam pe nimeni. În plus, eram scriitor și editor, nu consultant în construirea unei lucrări eficiente în mediul de afaceri. Cu toate acestea, pe măsură ce mă rugam pentru această misiune, am simțit pacea lui Dumnezeu și am început chiar să privesc totul ca pe o mică aventură.
Călătoria a depășit orice mi-aș fi putut imagina. Și nu a fost meritul meu. A fost în întregime lucrarea Domnului, care a ales să lucreze prin mine.
Așa cum declară Efeseni 3:20:
„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…”
Am întâlnit noi prieteni minunați. Am găsit un grup entuziast de bărbați și femei în São Paulo și în alte orașe. Ei își doreau ajutor pentru a învăța cum să se apropie de oamenii pe care îi întâlneau zilnic în mediul de afaceri și cum să-i ucenicizeze. Dumnezeu mi-a oferit câteva analogii utile pentru a discuta despre importanța formării unei echipe și a folosirii darurilor fiecăruia.
Vizita a reprezentat, de asemenea, o încurajare pentru viziunea lor de a traduce „MANA de LUNI” în alte limbi, astfel încât materialele să fie accesibile unui număr mult mai mare de oameni din această națiune extrem de diversă.
Citind Scripturile, am descoperit doi bărbați – Isaia și Moise – cărora li s-au încredințat, de asemenea, sarcini dificile. Însă cei doi au reacționat în moduri foarte diferite. În capitolul al șaselea al cărții Isaia din Vechiul Testament, vedem un bărbat foarte îngrijorat de lipsa de credință a poporului lui Iuda.
În timpul unei viziuni puternice de la Dumnezeu, el L-a auzit pe Domnul întrebând:
„Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?”
Aproape imediat, Isaia a răspuns:
„Iată-mă, trimite-mă!”
Apoi Dumnezeu i-a poruncit să profețească, să-i cheme pe oameni la pocăință și să-i îndemne să se întoarcă la El. Cu siguranță nu era slujba lui de vis, dar a îndeplinit-o.
Comparați răspunsul lui Isaia cu cel al lui Moise, de acum câteva secole. Israelul fusese ținut în sclavie în Egipt timp de 400 de ani, iar poporul striga către Dumnezeu pentru eliberare. Pe cine a ales El să-i conducă afară din robie? Pe Moise.
Vorbind dintr-un rug aprins, Domnul a spus:
„Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel” (Exodul 3:9-10).
Spre deosebire de Isaia, Moise a răspuns:
„Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
Mai târziu, după ce s-a plâns că nu este un vorbitor elocvent și că se simte nepregătit pentru un rol atât de provocator, a spus din nou:
„Ah, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi!” (Exodul 4:10-13).
Cu toate acestea, Dumnezeu a avut în cele din urmă câștig de cauză. Iar Moise, ajutat de fratele său Aaron, i-a condus într-adevăr pe israeliți afară din Egipt. Oare este posibil ca Dumnezeu să vă cheme la o sarcină sau la o misiune importantă, iar dumneavoastră să vă întrebați:
„Cine, eu? De ce tocmai eu?”
Rugați-vă pentru acest lucru și amintiți-vă: Dumnezeu nu-i cheamă pe cei pregătiți. El îi pregătește pe cei chemați.
Întrebări pentru discuție
- Vi s-a cerut vreodată să preluați o sarcină dificilă, ceva ce părea să se afle cu mult în afara zonei dumneavoastră de confort? Cum ați reacționat?
- Gândiți-vă la exemplele lui Isaia și Moise. Unul a spus: „Iată-mă. Trimite-mă!”, iar celălalt a spus, în esență: „Iată-mă. Trimite pe altcineva!” Cu cine dintre cei doi credeți că vă asemănați cel mai mult? Explicați răspunsul.
- Dacă simțiți chemarea de a-L sluji pe Isus Hristos în mediul de afaceri, care sunt unele dintre provocările cu care v-ați confruntat până acum?
- De ce nu le face Dumnezeu mai ușoare pentru cei pe care i-a chemat să fie „ambasadorii lui Hristos”, așa cum este descris în 2 Corinteni 5:20?
- Afirmația finală din această meditație este: „Dumnezeu nu-i cheamă pe cei pregătiți. El îi pregătește pe cei chemați.” Ce credeți că înseamnă acest lucru?
NOTĂ: Pentru aprofundarea subiectului, puteți lua în considerare următoarele pasaje biblice: 1 Samuel 3:10; Ieremia 1:4-8; Matei 28:19-20; 2 Corinteni 9:8; Filipeni 2:13.
Provocarea săptămânii
Dacă Dumnezeu v-ar încredința o sarcină dificilă, una pentru care nu vă simțiți pregătiți, ați accepta-o oricum? Dacă nu, rezervați-vă timp în această săptămână pentru a vă ruga și a-I cere curajul de a face față oricărei provocări pe care El o va așeza în calea dumneavoastră. Rugați câțiva prieteni, un mentor sau un sfătuitor să se roage împreună cu dumneavoastră și să vă sprijine în dorința de a fi pregătiți atunci când Domnul va întreba:
„Cine va merge pentru Mine?”
Secretariat BCER
CBMC INTERNATIONAL
MANA DE LUNI
16 noiembrie 2026
