Alegătorii din orașul Zurich, din Elveția, a votat recent eliminarea protecției libertății de conștiință pentru instituțiile religioase, precum azilele și spitalele, care nu vor mai putea refuza să ofere sinuciderea asistată.
Noua lege va afecta un număr de 30 de instituții creștine. Zurich se alătură acum orașelor Geneva și Valais în eliminarea protecției libertății de conștiință în ceea ce privește sinuciderea asistată, forțând aceste organizații care se opun din motive religioase și ideologice să ajute oamenii să-și pună capăt vieții.
Potrivit SwissInfo, două treimi dintre alegătorii din Zurich au aprobat, pe 27 septembrie, un amendament prin care se elimină protecția libertății de conștiință pentru instituțiile religioase care refuzaseră anterior să coopereze în ceea ce privește „moartea asistată”.
În timp ce mulți au lăudat amendamentul ca pe o modalitate de a elimina inconvenientul de a fi nevoit să te muți într-o nouă instituție pentru a avea acces la moartea asistată, alții s-au opus.
În special, guvernul cantonal din Zurich a avertizat împotriva acestei măsuri din cauza conflictului pe care îl va crea probabil în cadrul azilelor creștine de îngrijire paliativă, care urmăresc să ofere alinare și ajutor celor cu boli terminale, dar nu moarte asistată.
Și Biserica Catolică s-a pronunțat împotriva noii măsuri. Episcopul Joseph Marie Bonnemain al Diecezei de Chur a dat publicității o declarație, în care spune:
Acolo unde încetarea vieții este reglementată legal și acceptată social ca un posibil răspuns la suferința severă, viziunea noastră asupra vulnerabilității, dependenței și demnității se schimbă. Demnitatea unei persoane nu depinde de faptul că este sănătoasă, capabilă, autonomă sau lipsită de durere. Ea rămâne, trebuie să rămână inviolabilă — mai ales în boală, în disperare și la sfârșitul vieții.
Mulți dintre cei care își exprimă dorința de a muri nu vor pur și simplu să moară. Ei nu vor să fie singuri, să fie o povară pentru cineva, să sufere dureri insuportabile sau să-și piardă controlul asupra propriilor vieți.
Mă tem că această lege — în ciuda tuturor măsurilor de protecție pe care le include și a motivelor de înțeles ale numeroșilor săi susținători — ar putea crea așteptări.
Cei care se percep ca fiind slabi, în nevoie de îngrijire sau costisitori ar putea crede într-o zi că le fac un serviciu celorlalți murind.
O societate cu adevărat plină de compasiune și umană transmite exact opusul: Nu ești de prisos. Nu ești singur. Viața ta, chiar și în cea mai mare fragilitate a ei, este prețioasă.
Concluzia:
Sinuciderea nu este o tragedie mai puțin gravă doar pentru că persoana care o comite este în vârstă sau bolnavă, iar aprobarea statului nu dictează dacă un act este moral sau nu.
Fiecare viață umană merită să fie prețuită și protejată, iar creștinii care îngrijesc bolnavi terminali nu ar trebui niciodată să fie forțați să participe la răul reprezentat de moartea asistată.
Sursa | Live Action
