Într-un nou episod al seriei „ANALIZĂ BIBLICĂ cu Dr. Vlad Schlezak”, autorul continuă analiza anxietății sociale la creștini. După ce, în partea a III-a, a explicat diferențele dintre frică, îngrijorare și anxietate, acum prezintă abordări medico-teologice pentru sprijinirea celor afectați.
Anxietatea socială la creștini – continuare. Partea a IV-a
Mulți consideră că acest tip de anxietate este printre cele mai întâlnite în Occident. Pe unii creștini îi afectează puțin, iar pe alții îi poate face disfuncționali în societate, familie și biserică, dacă nu este tratată corect.
Cum ajuți creștinul cu anxietate socială și o astfel de mentalitate?
1. Este necesar ca orice creștin cu anxietate socială să înțeleagă că există ajutor și speranță reală la Dumnezeu. Totodată, este responsabil să facă anumite schimbări medico-teologice și să urmeze un tratament adecvat, dacă este necesar.
Vezi metoda mea APCCM. Cu ajutorul Domnului, am avut o rată de succes de peste 95% în cazul tulburărilor din spectrul anxios, în rândul evanghelicilor cooperanți.
2. Desigur, rugăciunea și citirea Bibliei, cu aplicarea personalizată a versetelor pentru fiecare caz în parte, sunt esențiale pentru schimbarea în bine – APCCM. Ulterior, se dezvoltă și părtășia, elementul social extins care are și o componentă spirituală.
După ce ați citit definiția anxietății sociale din articolul trecut, haideți să vedem câteva abordări APCCM pentru creștini.
3. Dacă îi este frică de situațiile publice, de cercurile sociale sau de faptul că alții îl privesc cu ochi critic, încercând să-i găsească defecte, trebuie să știe că așa ceva chiar se poate întâmpla în biserici. Dar acest comportament nu este deloc normativ în rândul creștinilor maturi spiritual și nu trebuie să devină un obstacol în calea părtășiei.
Cu atât mai puțin trebuie să genereze paranoia, deoarece, din punct de vedere moral creștin, nu ar trebui să fie așa. Cu respect, personal consider că un anumit grad de vigilență trebuie să existe, chiar dacă vorbim despre oameni din biserică.
4. Dacă îi este teamă că face ceva greșit sau ciudat din punct de vedere social în cercul de părtășie ori în alte cercuri sociale, probabil are o astfel de anxietate socială. Totuși, poate avea o tulburare din spectrul autist nediagnosticată sau o altă problemă de personalitate etc.
În principiu, persoanele cu anxietate socială trăiesc cu frica permanentă că se vor face de rușine în public. Mulți sunt perfecționiști, ceea ce le amplifică anxietatea. În APCCM combat, cu profesionalism, ideea omului perfect, având în vedere că Biblia spune că doar Cristos este perfect:
„El n-a comis păcat și în gura Lui nu s-a găsit înșelătorie.” 1 Petru 2:22
Acest adevăr este greu de acceptat într-o lume dominată de rețelele sociale, unde succesul și perfecțiunea sunt prezentate prin filtre – măștile moderne – și prin tot felul de idei bizare despre succesul în carieră, în afaceri etc. Această lume este însă eficientă în a te face să te simți inadecvat și lipsit de valoare socială.
5. Simplu: îi aduci aminte că Biblia spune că nimic din lucrurile acestea considerate „de succes și de valoare” nu contează pentru Dumnezeu. Domnul Se uită la inima omului:
„Omul se uită la înfățișare, pe când DOMNUL Se uită la inimă.” 1 Samuel 16:7b
6. Pentru a avea un teren comun și pentru ca persoana să nu considere că tu îi ești superior spiritual, iar ea îți este inferioară – alimentându-și astfel convingerea greșită, anxietatea socială, evitarea și vinovăția –, nu trebuie să combați tot ce spune.
În opinia mea, poți porni chiar de la ideea sa despre „perfecționism”, dar într-un sens cu totul diferit: „Da, nu ești perfect. Dar nici eu și niciun alt om nu suntem perfecți după standardele lui Dumnezeu, nu după standardele fluctuante inventate de alți oameni sau chiar de tine.”
„Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” Romani 3:23
Așadar, este mai înțelept să accepți iertarea în Cristos și să privești la neprihănirea Lui! Când vezi că persoana înțelege această schimbare de gândire, mergi mai departe cu explicarea justificării prin credință.
7. Ceea ce contează cu adevărat este să fii acceptat de Dumnezeu, nu de societatea X, din generația Y și zona geografică Z.
8. Mai mult, persoana cu anxietate socială este foarte preocupată de părerile altora despre ea. Are impresia că toată lumea o judecă și îi observă mai știu eu ce imperfecțiuni mici, care, în ochii săi, sunt mari.
Fiind autocritică, continuă cu gândul fals – presupunerea că toți sunt la fel de critici. Apoi dezvoltă o altă eroare de gândire: generalizarea fără dovezi.
9. Învață persoana să-și auditeze această gândire prin APCCM și să privească la ideea biblică a semănării și secerișului.
Dacă va semăna gânduri și atitudini de iubire creștinească adecvată, iertare și milă creștinească nemanipulatoare, atunci va culege asemenea atitudini. Vezi Luca 6:38.
10. Un creștin trebuie să se dezvolte spiritual – nu doar personal și financiar, cum este trendul – pentru a ajunge la nivelul la care se acceptă pe sine. Nu oricum, ci exact așa cum Dumnezeu l-a creat. Trebuie să privească exclusiv la Domnul pentru validare și iertare.
Doar El este Cel care te poate ierta, valida și judeca. În acest fel, poți sta liniștit în pielea ta, dacă ești bine cu El. Dacă înțelegi acest lucru, nu doar că accepți ceea ce Dumnezeu a creat în tine, ci începi să te simți mai confortabil în situațiile sociale.
Cu cât relația ta cu Cristos este mai apropiată, cu atât ești mai conștient de prezența lui Dumnezeu. Nu este vorba despre faptul că respiri, despre „Univers” sau despre alte forme similare de mindfulness, forțate de terapeuți „creștini”.
Le-am mai spus creștinilor cu anxietate socială să-L cheme pe Dumnezeu în situațiile lor sociale prezente și viitoare.
Dumnezeu nu este prezent doar atunci când ei simt ceva în timpul unei cântări care le place duminica, iar în rest nu mai există. În acest fel, pot crede că Duhul Sfânt îi poate ghida și purta prin tot felul de situații de interacțiune socială.
11. Este adevărat că unele persoane cu anxietate socială au fost victime ale abuzurilor și traumelor din trecut. Acestea pot proveni chiar din partea părinților, fraților, surorilor sau, uneori, culmea, din partea liderilor în care s-au încrezut.
Aici vorbesc despre traume reale, nu despre cele „în trend”, multe dintre ele inventate etc. Asemenea traume din copilărie sau adolescență pot genera anumite gânduri greșite despre propria persoană și despre ceilalți.
A avea o bază biblică pentru identitatea noastră în Cristos este un pas important. La fel de important este să întrebi: „Dumnezeu ce părere are despre tine?”. Răspunsul trebuie verificat cu Biblia în față și prin rugăciune, dar fără deliruri.
O consiliere creștină competentă este importantă. Dacă are și o latură medicală, este ideal.
Totodată, putem depinde, în mod creștin, de Duhul Sfânt, fără manipulare emoțională și interpretări halucinante. Acest lucru ne poate aduce confort, liniște și pace în durerea noastră. De asemenea, Duhul Sfânt ne poate călăuzi în adevărul care ne va face liberi:
„V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33
„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:26
12. După ce a citit cele de mai sus, este bine ca timidul creștin și/sau creștinul cu anxietate socială să mai știe următoarele:
A. Este iubit
„Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8
Da, Dumnezeu te iubește într-un mod care nu depinde de valoarea ta umană – valoarea pe care o ai, pe care o percepi tu, despre care alții îți spun că o ai sau nu ori pe care ți-o construiești prin filosofiile lumii etc. Această iubire a lui Dumnezeu pentru tine, drag creștin cu anxietate socială, este arătată public în lucrarea de salvare pe care El a împlinit-o prin Fiul Său, Domnul Isus.
B. Este acceptat
„Spre lauda gloriei harului Său, pe care ni l-a dat de bunăvoie în Preaiubitul Lui.” Efeseni 1:6
Cred că este important ca persoana să înțeleagă harul lui Dumnezeu în contextul anxietății sale. Dacă un creștin înțelege că harul lui Dumnezeu i-a fost oferit fără ca Domnul să aibă nevoie de banii, succesul, poziția sau valoarea lui, atunci poate observa că Dumnezeu îl acceptă.
Acest lucru rămâne valabil indiferent cât de răstălmăcit poate înțelege noțiunea de succes inoculată de alții. Neprihănirea vine prin credința în Domnul Isus, nicidecum prin faptele Legii sau prin acțiuni dintre cele mai pompoase, lacrimogene și virale în cultura lumească.
C. Nu este condamnat
„Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului.” Romani 8:1
Credinciosul creștin autentic nu mai poartă condamnarea păcatului datorită jertfei supreme a Domnului Isus. Mai mult, ni se explică atât identitatea noastră în Cristos, cât și trăirea în Duhul. Aceasta înseamnă trăirea în conformitate cu Duhul, care ne împuternicește să terminăm cu păcatul, indiferent câte ispite ar apărea etc.
Un adevăr elementar din acest verset este că doar în acest fel suntem liberi de sentimentele de vinovăție și rușine. Îi putem sluji lui Dumnezeu cu bucurie și putem trăi ca oameni credincioși chiar și în societate.
Am tratat numeroși creștini care, deși cântau și aveau Biblia toată subliniată și colorată, din păcate habar nu aveau despre justificarea prin credință și despre acest verset. Trăiau într-o vinovăție, rușine și condamnare perpetuă, deoarece nu cunoșteau nici măcar lucrurile elementare ale doctrinei creștine corecte. Totul se rezuma la emoții, fără nimic solid.
În opinia mea, dacă nu cunoști cel puțin elementele medico-teologice de bază despre depresie și anxietate, nu ai ce căuta în consilierea creștină. Chiar dacă ai intenții bune, îl poți distruge pe om. Acesta se poate adânci, în mod fals, în sentimente și gânduri distructive, iar starea lui se va înrăutăți.
Poate chiar să renunțe la creștinism și să se îndrepte spre alți dumnezei, care îl vor „ajuta” să-și manipuleze emoțiile și gândurile pentru a se simți relaxat. Am văzut așa ceva, pornind chiar din partea unor psihologi, consilieri și terapeuți „creștini”.
D. Dacă are siguranță în Cristos, poate fi liber să vorbească cu alți oameni în situații sociale
„Și că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.” Marcu 12:33
A-l iubi pe aproapele tău este dificil dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu. Sursa iubirii autentice este Dumnezeu. Atunci poți extinde atât harul, cât și iubirea către aproapele tău. Evident, cu limite sănătoase. Nu vorbesc aici despre manipulare, codependență și alte abuzuri.
În Pilda bunului samaritean, Domnul Isus ne arată că aproapele nostru este, practic, orice om a cărui nevoie Dumnezeu o așază în fața noastră. Acest lucru nu ține cont de tot felul de idei despre superioritate sau de diviziunile etnice și sociale.
God bless you,
Dr. Vlad Schlezak
