Atacurile de panică nu se limitează la vreo situație specială sau la un anumit grup de circumstanțe și, astfel, sunt imprevizibile. Pot apărea chiar și în biserică sau la părtășie.
În astfel de situații, omul, de rușine că alții vor râde de el sau că va fi stigmatizat și etichetat instant drept demonizat, nebun ori păcătos care își ascunde păcatele, va ajunge, din păcate, să nu mai meargă la biserică și să se izoleze.
În cazurile grave, dacă are parte și de consilieri nepotriviți, va ajunge să caute salvarea în afara creștinismului și chiar la idoli.
Simptomele atacului de panică
Ca în cazul altor tulburări de anxietate, simptomele dominante includ debutul brusc al palpitațiilor, durerilor în piept, senzațiilor de sufocare, amețelii și sentimentelor de irealitate – depersonalizare sau derealizare.
Chiar ieri am avut un astfel de bolnav, cu experiențe aparte de irealitate, deși acestea sunt mai rare. De asemenea, există deseori o frică secundară de a muri, de a pierde controlul sau de a înnebuni.
În anii recenți, clasificările profesionale au mai adăugat ceva ce, personal, am observat demult în practica clinică: creșterea pulsului, greață, probleme abdominale, senzații de frig sau de căldură (hot flushes), furnicături sau chiar lipsa sensibilității la nivelul extremităților.
Experiențe din practica clinică
Personal, cu ajutorul Domnului și prin metodologia mea de consiliere APCCM – singura metodologie medico-teologică din literatura română –, am avut rezultate sincer deosebite în rândul populației evanghelice cooperante.
Cel mai grav caz a fost al unei creștine care, în opinia ei, „nu mai putea fi soție și mamă bună”, deoarece avea trei atacuri de panică pe zi, care o incapacitau în multe aspecte ale vieții.
Nu mai putea merge nici la biserică, de rușine și de teamă ca frații să nu râdă dacă va mai avea un atac de panică. Nu mai putea face de mâncare, nu mai putea spăla hainele, nu mai putea citi și nu mai putea merge să facă cumpărături. Abia putea să se mai roage ocazional, pentru că stătea și își aștepta următorul atac de panică.
A cooperat integral cu metodologia mea, după ce am evaluat-o amănunțit, și a aplicat atât medical, cât și teologic ceea ce am discutat și versetele explicate. Soțul ei a susținut-o. Dumnezeu m-a surprins și, în două săptămâni, a ajuns complet funcțională și reintegrată în biserică și în familie, fără medicație.
Într-un alt caz similar, dar cu două-trei atacuri de panică pe săptămână, a fost nevoie de medicație. Cazul a evoluat bine în paralel cu aplicarea metodologiei și a versetelor. Alții, în schimb, nu au cooperat deloc, considerând că versetele și partea medicală sunt prea simple pentru ei.
Două exemple biblice
Haideți să ne uităm la două exemple biblice pe care le consider atacuri de panică și pe care le voi analiza.
1. Experiența lui David
„Îmi tremură inima în mine și mă cuprinde spaima morții, mă apucă frica și groaza și mă iau fiorii. Eu zic: «O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi undeva odihnă!» Da, aș fugi departe de tot și m-aș duce să locuiesc în pustie. (Oprire)” Psalmul 55:4-7
„Îmi tremură inima în mine”
Expresia „Îmi tremură inima în mine” descrie, în mod evident pentru mine, acea tahicardie – cel mai probabil sinusală – a anxietății.
Am făcut personal EKG-uri unor astfel de pacienți anxioși și panicați, iar rezultatul arăta de fiecare dată tahicardie sinusală, dacă nu aveau și o altă patologie cardiacă comorbidă.
Totuși, expresia biblică nu se limitează doar la partea medicală, ci exprimă panica și la nivelul sufletului, al psihicului emoțional și al sentimentelor derivate din gânduri.
Psalmistul este vulnerabil, precum orice om care are un atac de panică. În cazul său, se afla în mijlocul dușmanilor, al trădărilor și al dezamăgirilor.
Aici nu vedem un David cu o mască socioculturală contemporană, care, sub presiunea conformității și a fățărniciei, spune: „Sunt foarte bine, frate, toate merg perfect”, chiar în mijlocul panicii.
David, psalmistul, își exprimă sincer emoțiile, ceea ce este cel mai sănătos.
Cred că Biblia nu ascunde intenționat acest aspect, chiar dacă noi am „descoperit”, după mii de ani, suprimarea, reprimarea și alte aberații de mecanisme maladaptative prin care ne ascundem și fugim, în mod mincinos, de realitatea emoțiilor trăite.
Vedem o imagine similară a tremurului inimii și a bătăilor puternice ale acesteia, în conjuncție cu frica, și în Psalmul 38:10.
„Mă cuprinde spaima morții”
David continuă: „Mă cuprinde spaima morții”. Aici este al doilea simptom din tabloul atacului de panică.
Vedem aici un David panicat, dar care face ceva fabulos, adică fix opusul omului anxios și panicat care anticipează tot ce este mai rău.
David nu anticipează scenarii sumbre, ci modul în care Dumnezeu îl poate ajuta, chiar dacă se află în valea umbrei morții – lucru despre care a scris deja în Psalmul 23.
Chiar dacă este în vale, credinciosul creștin poate trăi fără panică, fiind conștient că Dumnezeu este cu el sau cu ea, atât în vale, cât și pe munte.
„Mă apucă frica și groaza și mă iau fiorii”
David descrie de-a dreptul clinic modul în care frica a pus stăpânire pe întreaga lui persoană.
În mod similar, Elifaz, „consilierul și prietenul” lui Iov, descrie acest fenomen al panicii prin elemente medicale:
„M-a apucat groaza și spaima și toate oasele mi-au tremurat.” Iov 4:14
Pericolul în care trăia David l-a privat, în acel moment, de posibilitatea de a-și găsi siguranța în sine. Dar exemplul lui David este iarăși fabulos, fiindcă, deși experimentează așa ceva, el transformă această experiență într-o oportunitate de rugăciune către Dumnezeu.
Chiar dacă oamenii te-au trădat și te-au dezamăgit, Dumnezeu nu o va face, pentru că nu este om și are standarde bine definite biblic.
„O, dacă aș avea aripile porumbelului”
„Eu zic: «O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi undeva odihnă!»”
Ca orice om panicat, David vrea să scape de situația în care se află. Unii aleg să scape corect, biblic și medical. Alții aleg greșit și se afundă în și mai multe probleme.
Totuși, aici vedem o scăpare care este mai mult decât una fizică: o scăpare în Dumnezeu, în acea siguranță și grijă pe care doar El le poate oferi creștinului autentic.
„Da, aș fugi departe de tot și m-aș duce să locuiesc în pustie.”
Aici vedem o reiterare a răspunsului la întrebarea: „Unde îți poți găsi refugiul și liniștea în fața oamenilor răi și trădători?”. Evident, la Dumnezeu.
Domnul Isus împlinește perfect acest lucru prin invitația Lui adresată omului împovărat, care poate găsi liniște și pace la El, în Matei 11.
Al doilea exemplu biblic de atac de panică va urma în articolul următor.
Feeling hopeful
God bless you,
Dr. Vlad Schlezak
