Atunci când intrați într-o companie, cel mai probabil auziți oameni descriși în limbajul matematicii: numărul de angajați, echivalenții cu normă întreagă, resurse, posturi care mai trebuie ocupate. Se vorbește despre personalul necesar, despre „rezerva” care se construiește și despre birourile din organigrama companiei. Undeva, în toată această contabilitate, persoana dispare. Ea devine o poziție contabilă; un număr care crește când afacerile merg bine și este redus când acestea nu funcționează.
Totul se întâmplă lent. Această hotărâre de a nu-i mai vedea pe oameni nu este a dumneavoastră. Sunteți ocupat, termenele limită se acumulează, iar bărbatul care umple cana cu cafea sau femeia care se ocupă de salarii devin ușor parte din mobilier. Treceți pe lângă ei de o sută de ori și niciodată nu le spuneți numele.
Apostolul Pavel a refuzat să trăiască astfel. La finalul epistolei sale către Romani, într-un pasaj din capitolul 16, pe care probabil l-ați citit, Pavel face ceva ciudat. Începe să numească oameni- Fivi, Priscila și Aquila, Epenet, Maria. El continuă această listă, până când salută 30 de persoane pe nume și adaugă mici detalii despre fiecare. Acesta a muncit din greu, aceasta și-a riscat viața pentru el, aceștia doi îl cunoșteau pe Hristos înaintea lui.
Treizeci de nume, scrise într-o scrisoare care avea să dăinuie mai mult decât Imperiul Roman.
De ce ar îndemna Duhul Sfânt un om să consume atâta cerneală pentru o listă de nume? Pentru că pentru Dumnezeu contează să fiți cunoscut. El ne-a creat cu o dorință arzătoare de a fi văzuți și cunoscuți și de a fi importanți pentru cineva. El înțelege această dorință, pentru că El este Cel care a pus-o în noi. El nu lasă pe nimeni în anonimat. Dumnezeul care numără firele de păr de pe capul nostru, ne cunoaște pe fiecare pe nume.
Am observat puterea acestui lucru de aproape. La Convenția noastră din Africa, desfășurată în Zimbabwe în 2024, m-am plimbat prin sala plină de tineri profesioniști împreună cu un frate din Africa de Sud, adresându-ne mai multora pe nume și rostind adevărul lui Dumnezeu asupra lor. Pe rând, ochii lor s-au umplut cu lacrimi. Ei nu plângeau din cauza convingerii păcatului, ci plângeau pentru că cineva îi văzuse și le rostise numele cu voce tare. Există o putere reală în a-i face pe oameni să știe că sunt cunoscuți.
Persoana care stă la două birouri depărare nu ocupă doar un loc, ci este un om care are un nume, este o persoană care a crescut auzind acest nume de la cei care l-au iubit cel mai mult. Femeia de la recepție nu a încetat să mai aibă importanță în ziua în care a început să lucreze pentru dumneavoastră. Ea este încă fiica cuiva. Ea merită să fie cunoscută în continuare, chiar și într-o lume care încearcă mereu să o reducă la un profil, o insignă și un nume de utilizator pe rețelele sociale.
Așadar, iată sarcina pentru această săptămână. Învățați numele oamenilor și folosiți-le. Un agent de vânzări vă menționează numele pentru a vă câștiga încrederea și a încheia afacerea. Dar aceasta nu este și strategia noastră. Folosiți numele cuiva așa cum o face un frate, pentru că vedeți cu adevărat persoana care stă în fața dumneavoastră. Salutați echipa de curățenie. Mulțumiți-i asistentului cu voce tare, pe nume, în fața tuturor celor prezenți. Întrebați-o pe noua angajată de unde este – și apoi țineți minte răspunsul pe care vi-l dă.
Acest lucru nu vă costă nimic, dar acest detaliu vorbește mai tare decât majoritatea cuvintelor pe care le veți spune vreodată despre credința dumneavoastră. Oamenii cunosc diferența dintre a fi conduși și a fi cunoscuți. Când îl tratați pe cel mai de jos angajat din clădire ca și cum ar purta chipul lui Dumnezeu, îl arătați celor din încăpere pe Mântuitorul dumneavoastră. Nu aveți nevoie de o scenă pentru a face lucrarea la locul de muncă din această săptămână. Aveți nevoie de un nume. Rostiți-l!
Întrebări pentru Discuție
- Ascultați cu atenție modul în care compania dumneavoastră vorbește despre oameni. Numărul de angajați, resurse, echivalenți de normă întreagă, posturi. În ce situații ați început să vă gândiți la colegii dumneavoastră în același mod – ca la niște cifre, în loc de nume?
- Cine anume de la locul de muncă a devenit „parte din decor” pentru dumneavoastră? Numiți persoana pe lângă care treceți cel mai des fără să o vedeți cu adevărat.
- Pavel a dedicat finalul unei scrisori care a dăinuit mai mult decât un imperiu unei liste de 30 de nume. Ce vă spune acest lucru despre felul în care Dumnezeu îi vede pe oamenii alături de care lucrați în fiecare zi?
- Există o diferență între a fi condus și a fi cunoscut. În ce loc v-ați dori cel mai mult să fiți cunoscut în acest moment și cine din viața dumneavoastră așteaptă ca să faceți același lucru pentru el?
NOTĂ: Pentru o aprofundare a subiectului puteți lua în considerare următoarele pasaje biblice:
Exod 33:17; Isaia 43:1, 45:3; Psalmul 139:1-6; Matei 25:40; Ioan 10:3
Provocarea săptămânii
Alegeți trei persoane de la locul de muncă pe care le-ați tratat ca pe niște obiecte de decor, ale căror nume nu v-ați obosit niciodată să le aflați sau pe care le-ați uitat. Învățați-le în această săptămână, apoi folosiți-le. Salutați echipa de curățenie pe nume, mulțumiți-i asistentului cu voce tare în fața tuturor, adesați-i noului angajat o întrebare sinceră și țineți minte răspunsul pe care vi-l dă.
Nu este nevoie să anunțați ceea ce faceți sau să transformați acest lucru într-un proiect. Priviți persoana din fața dumneavoastră așa cum o vede deja Dumnezeu, apoi, observați ce mesaj transmite acest gest, fără ca dumneavoastră să spuneți vreun cuvânt despre credința pe care o aveți
Secretariat BCER
CBMC INTERNATIONAL
MANA DE LUNI
10 August 2026
