Triburile din nordul Israelului, pe vremea lui Amos, păreau că făceau tot ce trebuie. Aduceau jertfe lui Dumnezeu și respectau cu strictețe poruncile religioase. Și totuși, cartea lui Amos le-a fost adresată ca o avertizare. O avertizare cu privire la distrugerea care urma să se abată asupra lor dacă refuzau să se schimbe?
De ce?
Pentru că neglijaseră esența adevărată a iubirii și a închinării față de Dumnezeu.
Deși făceau multe lucruri „corecte”, ceea ce nu făceau a stârnit mânia lui Dumnezeu. Nu au avut grijă de cei săraci și nevoiași. Au închis ochii la nedreptate. Mulți s-au îndreptat către idoli pentru ajutor și rugăciune.
Prin Amos, Dumnezeu a spus poporului Israel că este la fel de important să fii drept în interior pe cât este să fii drept în exterior. Nu putem spune că-L iubim pe Dumnezeu și pe ceilalți atunci când nu reușim să-i ajutăm pe cei pe care avem puterea să-i ajutăm.
Așa cum ne spune Iacov 1:27, religia adevărată include ajutorarea orfanilor, a văduvelor și a celor aflați în suferință. Iacov continuă scriind că fără fapte credința este moartă (Iacov 2:26). Pe scurt, credința înseamnă atât a crede în Domnul, cât și a face lucrurile pe care El ne-a poruncit să le facem.
Acordă-ți puțin timp să te gândești la propria ta viață: cât timp acorzi spiritualității personale în comparație cu slujirea celorlalți?
În ce moduri poți începe să faci pași spre slujirea în biserica ta, în cartierul tău sau în școala ta, pentru a-i ajuta pe cei în nevoie? Toate acestea sunt moduri în care credința noastră devine desăvârșită în Hristos pe măsură ce Îl urmăm.
Sursa: You Version
