Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a declarat recent că Turcia „ar putea fi forțată” să achiziționeze arme nucleare pentru a contrabalansa Israelul și Iranul și a le împiedica să domine Orientul Mijlociu. Într-un interviu acordat CNN Türk, el a descris deținerea capacității nucleare ca fiind o „chestiune strategică de nivel înalt” care trebuie luată în considerare „în contextul mai larg și mai cuprinzător” al geopoliticii regionale.
Comentariile lui Fidan sunt ecoul celor ale președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan, care a afirmat că este nedrept ca statele dotate cu arme nucleare „precum Statele Unite, Rusia, China, Franța și Regatul Unit” – cele cinci membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU – să împiedice Turcia să obțină arme nucleare. „Unele țări au rachete cu focoase nucleare și nu doar una sau două”, a spus el. „Dar ne spun că noi nu le putem avea. Asta nu pot accepta.”
Deși Turcia se bazează în prezent pe descurajarea nucleară asigurată de Statele Unite prin NATO, declarațiile au stârnit îngrijorări că Ankara ar putea lua în considerare un program activ de obținere de arme nucleare.
Un sondaj realizat în iulie 2025 de Research Istanbul a arătat că peste 70% dintre turci susțin capacitatea Turciei de a deține arme nucleare, deoarece nu cred că NATO ar apăra țara lor în cazul unui atac. Acest lucru sugerează că dezbaterea turcă privind armele nucleare nu se referă doar la Israel sau Iran, ci și la politica internă și nemulțumirile legate de „nedreptatea nucleară”.
Statele Unite au aproximativ 50 de focoase nucleare depozitate la baza aeriană Incirlik din sudul Turciei. Prezența acestor arme reprezintă o garanție concretă de securitate americană și, prin urmare, piatra de temelie a relației de apărare dintre SUA și Turcia. Orice pierdere potențială a umbrelei nucleare americane – protecția de care Turcia beneficiază prin alianța sa cu Statele Unite – ar putea determina Turcia să-și dezvolte propriile capacități nucleare.
Turcia este semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară, un acord internațional care vizează prevenirea răspândirii armelor nucleare prin promovarea utilizării pașnice a energiei nucleare. Aceasta înseamnă că programul nuclear civil al Turciei, care se află într-un stadiu incipient de dezvoltare, este supus unei monitorizări constante din partea agenției de supraveghere nucleară a ONU, Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Totuși, infrastructura nucleară pe care Turcia o construiește ar putea fi utilizată în scopuri militare.
Într-o analiză a programului nuclear al Turciei, analiștii din Orientul Mijlociu Sinan Ciddi și Andrea Stricker au avertizat că, dacă este utilizat în mod abuziv, programul civil de energie nucleară al Turciei „ar putea contribui” la eforturile de achiziționare a armelor nucleare. „Producția de energie nucleară oferă Ankarei un mijloc de a dobândi infrastructura nucleară de bază, know-how-ul și pregătirea necesare”, au scris ei. „Programele de energie nucleară au servit ca pretext pentru state precum Iranul să importe echipamentele necesare pentru arme nucleare.”
Ciddi și Stricker au adăugat: „Erdoğan aspiră să ridice Turcia la rangul de mare putere. Având în vedere accentul pe care îl pune pe consolidarea capacităților militare convenționale, el ar putea încerca, de asemenea, să extindă arsenalul de arme neconvenționale al țării pentru a-și întări această ambiție.”
Scriitorul libanez Mohamad Kawas este de acord: „Dezbaterea nucleară turcă reflectă mai mult decât anxietăți legate de securitate; ea semnalează o repoziționare strategică mai amplă a unui stat care se percepe ca o putere regională majoră care caută să-și protejeze rolul într-o ordine internațională și regională în evoluție.”
Cercetătoarea israeliană Noa Lazimi avertizează că ambițiile nucleare sunt „strâns legate de percepția Turciei asupra sine ca putere regională cu aspirații de a revigora o sferă de influență în stil otoman”. Ea consideră că Turcia investește „resurse enorme în industriile sale de apărare și este dificil de imaginat că ar renunța voluntar la dezvoltarea armelor nucleare, care ar putea într-o zi să adauge un nivel semnificativ la proiecția puterii și la capacitatea sa de descurajare”.
Expertul în Orientul Mijlociu Yoni Ben Menachem a afirmat că Erdoğan „acționează rapid pentru a încercui Israelul” prin „eforturile de consolidare a lumii sunnite, transformând foști rivali arabi, inclusiv Egiptul, în parteneri într-o alianță mai largă care ar putea redirecționa impulsul regional împotriva Israelului”. El a concluzionat: „Turcia este noul Iran”.
Sursa | Harbinger’s Daily
