Majoritatea profesioniștilor își măsoară succesul în fucție de rezultatele obținute, de contractele încheiate, proiectele expediate sau e-mailurile rezolvate. Trăim înconjurați de indicatori și termene limită și, pe parcurs, începem să credem că totul depinde de noi. Dacă nu ne facem prezența simțită, totul se blochează. Dacă nu producem, nimic nu se mișcă.
Această minciună nu rămâne doar între pereții biroului. Ea se strecoară în credința noastră. Începem să credem că lucrarea lui Dumnezeu în lume depinde de efortul nostru, de competența noastră și de disponibilitatea noastră de a purta povara. Câteodată chemarea începe să ni se pară presiune. Ascultarea începe să ni se pară o povară. Slujirea, fie la birou, fie în biserică, începe să ni se pară o sarcină grea.
Ioan 21 ne prezintă următoarea întâmplare
După învierea Domnului Isus, ucenicii au pescuit toată noaptea fără să prindă nimic. În zori, Isus i-a strigat de pe mal și i-a întrebat dacă au prins ceva. După ce ei au oferit un răspuns negativ, El le-a spus să arunce mreaja de cealaltă parte a bărcii. Ucenicii au ascultat, plasa s-a umplut și era atât de grea încât abia au reușit să o tragă la mal.
Pentru o clipă, părea că eforturile lor au dat în sfârșit roade. Apoi au ajuns pe plajă. Isus deja aprinsese un foc cu cărbuni. Peștele era deja pe foc și pâinea era deja pregătită. Micul dejun era gata de a fi servit. Și atunci El a spus ceva care ar trebui să-i dea peste cap pe toți muncitorii plini de sine care citesc aceste rânduri.
„Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum” (Ioan 21:10).
Rețineți acest lucru: Masa nu depindea de captura lor, dar Domnul Isus totuși dorea contribuția lor. Hristos nu avea nevoie de peștele lor pentru a-i hrăni deoarece El le asigurase deja tot ce era necesar, dar a primit cu bucurie ceea ce ei au adus. Nu munca lor a fost cea care a oferit resursele, ea doar i-a conectat cu resursele. Miracolul nu a constat în faptul că i-au dat lui Isus ceva ce-I lipsea, ci în faptul că El i-a lăsat să participe.
Acest lucru schimbă modul în care ne înțelegem munca. Dumnezeu nu are nevoie de productivitatea noastră pentru a-Și împlini planurile. El nu este limitat de performanțele noastre. El nu se bazează pe competența noastră pentru a acționa. Slujbele noastre, influența noastră, mărturia noastră nu sunt instrumente de care El are nevoie cu disperare.
Acestea sunt daruri pe care El ni le oferă cu generozitate, o invitație de a colabora la ceea ce El deja face în lume. Acest lucru schimbă tonul muncii noastre. Nu ne implicăm pentru că lumea pare că se prăbușește fără noi, ci pentru că Dumnezeu a ales să ne implice. Nu muncim pentru a ne dovedi valoarea, noi muncim pentru că am fost chemați. Noi nu suntem martori ai lui Hristos pentru că Dumnezeu ar fi neputincios fără vocea noastră, ci mărturisim despre El pentru că Lui Îi face plăcere să folosească ascultarea omenească în scopurile Sale divine.
Coloseni 3:23 spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. Aceasta este o chemare la un privilegiu, nu la presiune. Munca de zi cu zi nu este doar un loc de muncă, ci o participare.
Pericolul constă în a uita acest lucru și a transforma colaborarea divină într-o povară personală. Când se întâmplă acest lucru, respingem ceea ce ar trebui să primim cu recunoștință și tratăm ascultarea ca pe o obligație, în loc să o vedem ca pe o oportunitate. Trăim de parcă Dumnezeu ar depinde de noi, în loc să ne amintim că El este cel care ne-a oferit invitația.
Hristos cel înviat nu le-a cerut ucenicilor să pregătească masa. Le-a cerut să aducă ceea ce prinseseră și să I se alăture lângă foc. Să nu confundăm niciodată statutul de invitat cu cel de a fi indispensabil. Să nu tratăm niciodată chemarea ca pe o povară, ci ca pe o minune. A munci alături de Hristos nu este o povară, ci este o onoare pe care o primim.
Întrebări pentru Discuție
1. Când mergeți la serviciu în fiecare zi, cine se bazează pe dumneavoastră? Cine are de pierdut dacă nu vă îndepliniți partea care vă revine? Vă aduce acest lucru presiune să performați și să răspundeți așteptărilor celorlalți? Explicați răspunsul.
2. Dacă sunteți ucenic al Domnului Hristos, care sunt așteptările Lui față de dumneavoastră? Simți vreodată că planurile lui Dumnezeu se vor destrăma dacă nu vă îndepliniți partea în lucrarea Lui, că trebuie să îndurați chemarea pe care El o are cu privire la viața dumneavoastră?
3. Poate mai mult ca niciodată, piața muncii are nevoie de prezența activă a bărbaților și femeilor dispuși să slujească în calitate de „ambasadori ai lui Hristos”, așa cum apostolul Pavel menționează în 2 Corinteni 5:20. Ce schimbare aduce conștientizarea faptului că Domnul nu depinde de productivitatea noastră pentru a-Și împlini scopurile, ci că, dimpotrivă, ne invită să participăm, să colaborăm cu El la ceea ce face?
4. Ce credeți că înseamnă „orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”? Cum s-ar reflecta acest lucru în modul în care vă îndepliniți responsabilitățile în fiecare dimineața?
NOTĂ: Pentru o aprofundare a subiectului vă recomandăm să citiți următarele pasaje biblice: Matei 9:37-38; 1 Corinteni 3:9; 2 Corinteni 5:16-21, 6:1-2; 1 Tesaloniceni 3:2
Provocarea săptămânii
Considerați că slujba sau cariera dumneavoastră actuală este o chemare din partea lui Dumnezeu sau doar un mijloc de a vă câștiga existența, de-a plăti facturile și de-a cumpăra ceea ce aveți nevoie și ceea ce vă doriți? Acestea sunt preocupări legitime, dar Biblia ne învață că Domnul promite să se îngrijească de nevoile noastre. El ne așează pe fiecare acolo unde putem fi de folos pentru scopurile Sale.
Discutați despre acest lucru cu un prieten de încredere, un mentor sau un consilier. Cereți-le părerea cu privire la modul în care puteți îndeplini mai fidel chemarea pe care Dumnezeu o are pentru dumneavoastră la locul de muncă, acasă și în comunitatea dumneavoastră.
Secretariat BCER
CBMC INTERNATIONAL
MANA DE LUNI
15 Iunie 2026
de C. C. Simpson
