Psalmul 37:34-36
„Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui, și El te va înălța ca să stăpânești pământul; vei vedea când vor fi nimiciți cei răi. Am văzut pe cel rău în toată puterea lui și întinzându-se ca un copac verde în pământul său natal. Dar el a trecut și iată că nu mai era; l-am căutat, dar nu s-a mai putut găsi.”
Cât timp trebuie să așteptăm?
În pasajul biblic de astăzi găsim o promisiune minunată: așteaptă-L pe Domnul, păzește calea Lui, iar El te va înălța pentru a moșteni pământul. Dar întrebarea care ne apasă este: cât timp trebuie să așteptăm? Cred că răspunsul scurt este… atât cât este nevoie.
Nu știu cum te simți tu, dar eu am avut momente în care am simțit că aștept de o veșnicie ca lucrurile să se împlinească. Știu că este o exagerare, dar ideea este că așteptarea nu este niciodată ușoară. Ea ne testează răbdarea și ne provoacă limitele interioare.
Presiunea liniștii și încetinirea timpului
Însuși actul de a aștepta și presiunea pe care o creează pot face ca timpul să pară că încetinește. De exemplu, ai pățit vreodată să stai la un semafor roșu și să ai senzația că durează o eternitate până se schimbă în verde? Fiecare secundă poate părea un minut!
Dacă așteptarea la un semafor poate fi dificilă, cu cât mai greu este să ne trăim viețile într-o postură continuă de așteptare a Domnului? Totuși, tocmai în acest proces credința noastră este rafinată. Rugăciunea mea este să găsim pacea care depășește orice înțelegere chiar și în mijlocul acestor perioade de tăcere.
Povestea noastră are un final fericit: Noi câștigăm!
Indiferent cât de mult avem de așteptat, să fim încurajați de faptul că Tatăl nostru Își respectă întotdeauna promisiunile! Cei care Îl așteaptă pe Domnul VOR moșteni pământul. Deoarece Dumnezeu cunoaște sfârșitul încă de la început, El știe cum se va termina povestea vieții noastre… și vestea bună este că toți câștigăm!
Deși este liniștitor să știm că vom învinge în final, trebuie totuși să trăim cu tensiunea dintre ziua de azi și împlinirea promisiunilor Sale. Aici intervine harul. Fie ca Tatăl să ne dea pacea necesară pentru a calma până și cea mai neliniștită inimă, astfel încât să învățăm să îmbrățișăm acest stil de viață bazat pe încredere și așteptare.
Isaia 40:30-31
„Flăcăii obosesc și se ostenesc, chiar tinerii se clatină și cad; dar cei ce nădăjduiesc în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, merg, și nu ostenesc.”
Sursa: FatherHeart | Daily Reading
