Psalmul 37:16-17
„Mai mult valorează puținul celui neprihănit, decât belșugul multor celor răi. Căci brațele celor răi vor fi zdrobite, dar Domnul îi sprijină pe cei neprihăniți.”
În ochii Tatălui, rămânem mereu „cei mici”
Tatăl nostru ceresc are multe nume, iar unul dintre ele este „Cel Îmbătrânit de Zile”. El a fost întotdeauna și va fi pururea. Indiferent cât de mult înaintăm noi în vârstă, El este mult mai mare decât noi. Din moment ce părinții rămân părinți în toate zilele vieții copiilor lor, în fața lui Dumnezeu, noi suntem pur și simplu… mici.
Deși creștem și începem să credem că suntem „oameni mari”, în inima Tăticului nostru rămânem niște copilași. Dacă ai copii, gândește-te la perioada când erau mici și abia învățau să meargă. După ce au stăpânit mersul de-a bușilea, următoarea mare provocare a fost mersul în picioare!
Primele încercări și mâna care oferă stabilitate
Mai întâi, au trebuit să învețe pur și simplu să stea drepți. Un scaun, o măsuță de cafea sau mâna iubitoare a părintelui erau stabilizatorii ideali de care se agățau atunci când începeau să se clatine. Apoi, după ce stăteau puțin în picioare, încercau să facă un pas sau doi. Inevitabil, în acele prime zile de ucenicie, cădeau.
Acum, amintește-ți ce simțeai ca tată sau mamă față de ei atunci când cădeau. Te supărai? Îi certai pentru că nu au reușit din prima? Desigur că nu! Erau doar niște micuți, iar cel mai firesc lucru pe care îl puteai face era să îi ridici, să îi îmbrățișezi și să îi încurajezi să încerce din nou.
Un Dumnezeu care fuge spre noi
Cred că exact așa ne vede și „Papa” pe noi. Uneori ne poticnim și cădem în călătoria noastră. Exact așa cum ar face un tată iubitor pentru micuțul său, cred că Tatăl ceresc aleargă la spatele nostru și ne prinde în palma Sa atunci când avem cea mai mare nevoie de El.
Rugăciunea mea de astăzi este pentru oricine s-a simțit doborât la un moment dat: ridică-te și încearcă din nou! Tatăl nostru este chiar lângă noi; El dorește, poate și este gata să ne prindă dacă ne clătinăm.
Psalmul 37:23-24
„Domnul întărește pașii omului și Se bucură de calea lui. Chiar dacă se poticnește, nu cade de tot, căci Domnul îl apucă de mână.”
