Pastorul Moise Lucaci a plecat la Domnul

Moise Lucaci, unul dintre cei mai apreciați evangheliști din comunitatea penticostală, a plecat la “Acasă” la vârsta de cincizeci şi patru de ani.

Viata unui slujitor devotat s-a stins aseară, 11 decembrie 2013, la spitalul din Deva, plecând să se întâlnească cu Acela pe care L-a slujit cu multa dăruire. A fost pastor în Orăştie şi a ocupat funcţii de conducere la nivelul aparatului central al Cultului Penticostal din România.

Dumnezeu să mângâie familia îndoliată!

Beni Drădici despre Moise Lucaci:

Nu știți că o căpetenie, un om mare, a căzut azi în Israel? – Moise Lucaci

Nu exagerez deloc. A fost un om mare, a fost o căpetenie. Nu în sensul pe care îl înțeleg cei mai mulți atunci când folosim acești termeni. Aceste adjective și le-a câștigat de-a lungul unei vieți de slujire, am spune noi, curmate prematur la doar cincizeci şi patru de ani. A ajuns să fie cunoscut în întreaga lume, peste tot acolo unde exista o comunitate penticostală de români, datorită pasiunii pe care a pus-o în lucrarea Domnului. După o predică de o oră, era practic ud leoarcă de transpirație. L-am cunoscut cu toții fie la amvonul vreunei biserici, fie recitând o poezie, sau bătând drumurile țării de la o evanghelizare la alta, așteptându-l la aeroport sau la vreo ieșire de autostradă.

Cred că nu este biserică din orașele mari ale țării unde el să nu fi predicat. Dar nu numai acolo. Nu a ocolit nici bisericile mici, de la țară, pentru că niciodată nu spunea NU. Știu ce vorbesc când spun asta. Eram, cred că prin anul 1996, `97. Ne-am întâlnit într-o biserică mică, undeva în județul Maramureș. Eu locuiam atunci într-o localitate învecinată și ne pregăteam pentru o săptămână de evanghelizare. Am profitat de ocazie și l-am invitat și pe fratele Moisică. Și-a deschis agenda și îi era plină, dar avea o singură zi liberă tocmai în săptămâna aceea în care aveam noi nevoie. Ne-a promis că vine și a venit, într-o biserică de aproximativ cincizeci de membri.

Într-o altă împrejurare, tot cam în acea perioadă, ne-am întâlnit din nou într-o altă localitate. A venit la un botez în apă, să boteze știți pe câți? O singură persoană. Era o fată care l-a auzit predicând undeva și s-a dus la el și l-a invitat să vină la ea acasă să o boteze. În acea localitate nu erau decât un mic grup de frați care se adunau în casa unuia dintre ei, iar zona respectivă era înțesată de martori ai lui Iehova. Fratele Moisică a slujit dimineața la Baia Mare, iar după-masă a venit acolo, pentru o singură persoană care dorea să se boteze și pentru o mână de oameni care erau dornici să asculte Evanghelia.

Fratele Moisică și-a început slujirea de tânăr, încă din anii studenției, la Timișoara. La început recitând poezii și mai apoi prin predicare. Ceea ce vă scriu este mai mult din memorie, pentru că nu am acces la date mai concrete. Știu că a ajuns să se stabilească în Orăștie unde a ajuns pastorul bisericii. Împreună cu comunitatea de acolo au construit o locație nouă în anii `90, și au numit-o Biserica Penticostală “Betleem”. Apoi a fost cooptat în conducerea Comunității Arad și mai apoi în Conducerea Cultului, unde în mandatul 2006 – 2010 a ocupat funcția de vicepreședinte.

S-a luptat cu cancerul de mai mulți ani. Într-o perioadă se părea că s-a refăcut, dar această boală nemiloasă a revenit. Din cauza tratamentelor foarte agresive de chimioterapie, inclusiv imaginea feței i s-a schimbat, încât era aproape de nerecunoscut. Dar și așa, a continuat să meargă în lucrarea Domnului până când efectiv fizicul nu l-a mai ajutat.

Ieri după-masă (11.12.2013), fratele Moisică Lucaci, un frate iubit de toți, atât de eficient și de valoros în lucrarea Domnului, a plecat dintre noi pentru totdeauna. S-a dus la Cel pe care el L-a slujit o viață întreagă, un rob bun și credincios care și-a sfârșit alergarea, după ce s-a luptat lupta cea bună și a păzit credința. Acolo a primit cununa neprihănirii de la însuși Domnul care știe să își răsplătească slujitorii.

O viață de abnegație, de slujire în ogorul Evangheliei prin care și-a câștigat respectul, o bună reputație și un nume bun. Va rămâne o personalitate de referință, un exemplu pentru toți slujitorii din Biserica lui Dumnezeu. Prin plecare lui, cerul este acum mai bogat, iar noi mai săraci. Cine va fi dispus oare să suplineacă locul rămas gol în lucrarea Evangheliei? Lansez această provocare tuturor, tineri sau vârstnici, mici sau mari, predicatori sau cântăreți, pastori sau enoriași.

Vă las în compania unei predici rostită de fratele Moisică în Biserica “Poarta Cerului” Timișoara, intitulată: Din ce fântână bei apă?