Urmatoarele luni vor scoate la suprafata diferite subiecte in ceea ce priveste practica si etica preotilor ortodocsi. Daca in ultimii ani am marturisit, in ograda acestor fiinte, lucruri greu de imaginat, aceasta imaginatie se descopera inaintea publicului roman ca a fiind o situatie reala si greu de inghitit. Fiecare am observat, in diferite conjucturi, baronismul si privilegile pe care le primesc preoti si care, ca urmare, au ales sa manipuleze masele pentru un castig propriu. Zilele negre vor napastui peste cei care au transferat aceasta institutie intr-o societate comerciala sau un mall al parodiilor catastrofale. Pentru majoritatea clericilor, Dumnezeu este real doar daca afacerea acestora merge inainte. Totusi, in conditia palpabila sub care se gaseste aceasta institutie, observam, cel putin, o clasa religioasa care inca nu s-a trezit la realitate.
1. Slujitori falsi
Prima afirmatie reprezinta opinia majoritati asupra faptului ca multi preoti sunt interesati foarte putin in a predica corect Cuvantul lui Dumnezeu. Desigur, trebuie sa fim constienti de probaganda religioasa ce are loc in astfel de locatii. Slujitorul autentic nu va alerga dupa bani sau prestigiu, ci scopul acestuia este de ai ajuta pe oameni sa-L intampine pe Cristos (si nu niste icoane sau chipiuri facute de mana omului). Noua icoana a celor care alearga dupa bani este banul si perceptuarea dezorientarii spirituale a audientelor. Persoanele care induc populatia in eruare spirituala sunt invatatori si slujitori falsi, care urmeaza invataturile celui care este imparatul minciunilor.
Un comentariu
articolul nu prea își are locul aici, dar trecem cu vederea.