Slujire printre copii
Cea mai mare perioadă din misiunea în India am lucrat cu copiii din cele 2 orfelinate ale misionarei românce Maria I. care se află în India de peste 10 ani. Ne-am bucurat că acolo nu li se acordă numai îngrijire şi sunt daţi la şcoli ci că zilnic au program de închinare şi studiu biblic iar duminica dimineaţa casa lor găzduieşte o adevărată bisericuţă. Sâmbăta copiii înşişi se implică în evanghelizarea altor copii din vecinătate, majoritatea hinduşi.
Am ajutat şi noi la programele creştine ale acestor case, i-am însoţit la grădina zoologică şi o membră a echipei a mers cu ei într-o tabără creştină. Ne-am bucurat să-i învăţăm scenete pe care au şi început să le folosească în evanghelizări.
Ne-am jucat cu ei, am ajutat şi la spălat pături şi ne-am despărţit cu greu după 3 săptămâni.
„Să mai veniţi, vă rugăm! ne-a spus Miriam, o fetiţă de 13 -14 ani de acolo. Cu voi ne simţim bine, învăţăm multe lucruri şi suntem ca într-o mare familie creştină.”
Aceşti copii fără familii, veniţi acolo dăramaţi fizic, psihic şi spiritual (vin din medii idolatre, chiar cu rude implicate în vrăjitorie) au fost făcuţi de Domnul şi de slujitorii Săi adevărate diamante; ne-am bucurat să fim o fărâmă din acest instrument de restaurare.
Ducând Cuvântul lui Dumnezeu în mahalale
Sărăcia din India este cea care loveşte prima dată privirile şi inimile celor care ajung în această ţară. Multe din problemele lor vin din închinarea la idoli şi din sistemul nedrept de caste care îi aruncă pe mulţi în case făcute din gunoi sau să locuiască pe străzi. Copii din mahalale sunt cei mai afectaţi, mulţi fiind analfabeţi şi fără nici un viitor.
Atât Maria I. prin copiii şi personalul său dar şi ceilaţi români de la Tineri Pentru Misiune Patna, din organizaţia ProMission a Lidiei Muraru şi cei care lucrează cu Dani şi Ioana, au înţeles nevoia de a investi în copii ca educaţie şi spiritual, singurii care mai pot schimba ceva pe viitor în India. Aceştia au înfiinţat în aceste locuri sărace şcoli de alfabetizare sau cluburi creştine la care se îngrămădesc sute de copii hinduşi sau de alte credinţe.
Am ajutat cu echipa noastră în lucrările lor făcând evanghelizare, învăţându-i cântece creştine şi rugându-ne cu ei. În multe locuri se adunau şi adulţi ca la circ, nemaivazând albi în mahalaua lor. Un preot hindus a venit cu o falcă în cer şi una în pământ să întrebe ce facem noi acolo, ce-i învăţăm pe copii. Un tânăr din mulţime care ştia ceva engleză de la şcoală ne-a abordat cu întrebări. Mândru de cultura şi ţara lui, ne-a întrebat cum este a noastră. Un băiat din echipă i-a zis că noi nu avem aşa temple pentru că suntem creştini. A zis că a auzit despre Isus al nostru, că avem numai un singur zeu şi a trecut la alt subiect:
– Vouă v-ar placea să lăsaţi ţara voastră şi să veniţi să locuiţi aici în India? a spus deodată.
– Dacă Dumnezeul meu mi-ar cere asta, aş face-o! a răspuns cu siguranţă o colegă din echipă.
Aproape imediat tânărul indian a rostit apăsat:
– Minţi! Zeii nu pot vorbi, nu-i poţi vedea!
I-am explicat simplu că Dumnezeul nostru vorbeşte în multe moduri, că avem Biblia, că discutăm cu El în rugăciune. A rămas foarte mirat şi este de înţeles asta,
pentru că zeii lor de lut, de piatră sau pictaţi întradevăr nu pot vorbi. Rugaţi-vă ca această afirmaţie să-l roadă şi să înceapă să caute adevărul şi pe Dumenezeul viu.
Botez în întunericul zonei Gangelui
Cele câteva procente de creştini ai Indiei sunt concentrate în Sud şi în 3 state din NE. Zona Gangelui, râul care traversează nordul, este cunoscută ca cea mai întunecată parte a acestei ţări din cauza mulţimii de superstiţii şi a închinării idolatre care se desfăşoară acolo. Este tot-odată o zonă a morţii şi a lipsei de speranţă pentru că zilnic mii de morţi sunt arşi şi aruncaţi în aceste ape iar alţii se spală acolo ritualic sperând într-o uşurare de păcate şi de blestemele generaţionale. Creştinii sunt puţini şi misionarii văd cu greu roade după ani şi ani de lucrare. Am petrecut in Bihar, un stat din nord, pe malul Gangelui, 3 săptămani din misiune. Acolo am reîntâlnit-o pe Mongu, o indiancă în jur de 50 de ani care ne-a aşteptat să venim ca să se boteze creştină. Dana, unul dintre liderii echipei noastre, aflată la a 6a călătorie în India, ne spune povestea restaurării
acestei femei extraordinare:
„Când am fost pentru prima dată în India în 2001, am întâlnit-o pe Mongu ca pacientă într-o casă pentru muribunzi a Maicii Tereza din Calcutta. Stătea doar în pat şi în căruţ cu rotile, o artrită netratată îi afectase toate încheieturile. Mi-a spus că se afla acolo de 5 ani, că soţul a abandonat-o, s-a recăsătorit şi a minţit pe cele două fete că mama lor a murit. Lucrase ca soră medicală într-un spital mare, a avut un statut destul de bun, dar când s-a îmbolnăvit a devenit inutilă pentru familia ei.
Fiind o şcoală de misiune cu profil şi de mass media creştină, în misiune studenţii şi stafii au avut ocazia să practice ceea ce au învăţat în după amiezele din timpul teoriei: fotografie, filmări, folosirea muzicii şi materialelor video în lucrare. Ne-am bucurat să surprindem totul în imagini fixe sau video şi ne-am întors cu mult material prin care vrem să conştientizăm şi alţi creştini din România de nevoia de acolo.
În plus, am luat interviuri şi am filmat lucrările misionarilor români din India şi dorim ca să le prelucrăm şi să le dăm spre a fi difuzate în biserici şi televiziuni creştine omâneşti. Aceşti oameni curajoşi merită să fie cunoscuţi şi să inspire prin munca lor în acea ţară idolatră şi alţi tineri la misiune mondială.
Ca s-o alin am început să-i spun despre Dumnezeu şi încercam să-i dau speranţă. Ea, fiind hindusă, mi-a zis că a auzit despre Isus şi Dumnezeul creştin şi că se ducea din când în când la capela catolică a casei respective, dar că nu credea că un „moş” ca cel din icoanele de acolo ar putea să audă rugăciunile ei. Că şi Isus e bun dar şi ceilalti zei ai lor, ea se închina la toţi. $i nu aştepta nici o altă schimbare în viaţa ei decât moartea.
Am continuat să-i spun povestiri din Biblie, să mă rog cu ea şi pentru ea, dar şi să-i aduc fructe, legume proaspete, medicamente, s-o învăţ să facă exerciţii simple. În anii următori m-am întors şi era deja mai bine.
– Ştii, mi-a spus într-o zi când plecam dintr-o misiune scurtă acolo, dacă Dumnezeul tău o să mă vindece, eu o să mă fac creştină şi n-o să mă mai închin la ceilalţi zei.
Şi, slavă Domnului, sănătatea ei a crescut proporţional cu credinţa ei într-un singur şi adevărat Dumnezeu, În 2006 s-a ridicat din scaun, folosea acum mâinile aproape perfect şi a început să meargă cu un cadru. Eu şi organizaţia de caritate în care lucram atunci am luat-o pe ea şi încă o altă femeie într-o casă închiriată şi apoi am continuat îngrijirea ei cu ajutorul Mariei I. în Bihar. Acum studia zilnic Biblia şi participa la închinare şi în biserici locale. A lăsat cadrul, e astăzi total independentă şi lucrează ca administratoră în orfelinatul creştin al româncei noastre. Am văzut-o crescând în credinţă şi devenind o femeie a rugăciunii. Nu am forţat-o să se boteze dar m-a aşteptat şi a cerut să se boteze împlinindu-şi astfel promisiunea faţă de Domnul.”
La botez Mongu era fericită şi a afirmat cu tărie:
– Indiferent că sunt aici cu alţi creştini sau în altă parte, o să slujesc întotdeauna lui Isus şi nu altor zei. El este totul pentru mine: familia mea, Cel ce îmi asigură de toate, Cel care mă ţine în viaţă şi m-a sculat din patul de boală, Cel care mi-a trimis aceşti oameni minunaţi.
Toată echipa am participat la organizarea botezului şi am fost foarte încurajati s-o vedem în apă pe Mongu. Parcă ceva din întunericul văii Gangelui s-a ridicat odată cu mărturia ei.
Practicarea folosirii mass mediei pentru Dumnezeu
Fiind o şcoală de misiune cu profil şi de mass media creştină, în misiune studenţii şi stafii au avut ocazia să practice ceea ce au învăţat în după amiezele din timpul teoriei: fotografie, filmări, folosirea muzicii şi materialelor video în lucrare. Ne-am bucurat să surprindem totul în imagini fixe sau video şi ne-am întors cu mult material prin care vrem să conştientizăm şi alţi creştini din România de nevoia de acolo.
În plus, am luat interviuri şi am filmat lucrările misionarilor români din India şi dorim ca să le prelucrăm şi să le dăm spre a fi difuzate în biserici şi televiziuni creştine româneşti. Aceşti oameni curajoşi merită să fie cunoscuţi şi să inspire prin munca lor în aceaţară idolatră şi alţi tineri la misiune mondială.
Ucenicie şi chemare
Întotdeauna când mergi într-o misiune pe termen scurt sunt inevitabile întrebările: ce poţi rezolva doar în cateva săptămâni? Cum măsori rezultatele? Cine o să continue ceea ce ai început? Pentru a evita întreruperi şi lucrări lăsate în aer, echipa noastră a încercat să sprijine misionarii români sau lucrătorii locali în proiectele lor. Am participat la evanghelizări, programe creştine; când nu s-a putut din cauza limbii, am ajutat practic: văruit la un centru de misiune, spălat rufe în casele de muribunzi din Calcutta,
hrănit bolnavii, marşuri de rugăciune, încurajarea lucrătorilor locali etc
Dumnezeu ne-a răsplătit slujirea în sensul că ne-a dat şi multe ocazii de a ucenici pe alţii, de a lăsa ceva în urmă care va continua să fie folosit în lucrare. Copii din orfelinat au început deja să aplice ceea ce i-am învăţat noi în evanghelizările lor.
La baza Tineri Pentru Misiune din Patna am întâlnit un alt grup de tineri misionari care nu cunoşteau limba locală. I-am învăţat şi pe ei scenete, pantomime creştine prin care să vorbească despre Dumnezeu într-un alt mod, fără să fie necesară traducerea.
În ultima zi în Patna am avut o invitaţie din partea unei biserici. la un curs pentru lucrători în evanghelizare copii şi tineri. Le-am predat de asemenea cum să folosească scenetele creştine, jocurile ca metodă de a-L face cunoscut pe Domnul dar i-am provocat şi vorbindu-le simplu despre cum ar putea folosi mass media în lucrarea şi cultura lor.
Rugaciunile voastre ne-au protejat
Alături de bisericile şi prietenii, familiile noastre care ne-au sprijinit financiar, şi mai mare a fost numărul celor care ne-au susţinut în rugăciune. Ca rezultat, am experimentat de multe ori în timpul misiunii binecuvantarea de a avea această protecţie spirituală cu noi.
Deşi au fost peste 30-40 de grade şi uneori era greu să şi respiri, iar ţânţarii şi uneori coşmarele netulburau noaptea somnul, nimeni din echipă nu s-a îmbolnăvit. Am mâncat de multe ori în locuri mai puţin curate şi acasă la indieni care ne-au invitat dar nu am luat nici un microb, slavă Domnului. Am văzut mereu protecţia şi ajutorul Lui şi pe timpul transportului: în superaglomeratia Indiei şi lipsa de reguli de circulaţie am mers în siguranţă şi cu mijloacele de transport şi pe jos şi ne-am întors toţi fără probleme. În Calcutta, în ultima parte a călătoriei noastre a început dintr-o dată să plouă torenţial. Ne aflam la lucru într-o casă de muribunzi şi vântul puternic a început să rupă copaci şi panouri publicitare. Am văzut pomi scoşi din rădăcini şi ramuri, obiecte căzute care blocau drumul. În unele locuri apa ajungea până la genunchi. Te uda până la piele chiar şi după câţiva metri de mers. Nu ştiam ce se întâmplă dar la ştiri am văzut că un Ciclon numit Aila făcea ravagii în zonă. Noi eram cazaţi într-o zonă sigură dar peste 250 de oameni din India şi Bangladesh au murit sub dăramături sau înnecaţi, peste 60 000 au rămas fără case, câteva insule din delta Gangelui au fost complet acoperite de apă, sunt mulţi sinistraţi care au fost evacuaţi. Câteva zile nu au mers avioanele şi trenurile sau au avut întârzieri foarte mari, dar slavă Domnului că s-au rezolvat şi calmat toate
până la plecarea noastră.
Nu în ultimul rând, tot ceea ce am făcut ca lucrare a atins vieţi şi inimi şi a încurajat lucrătorii locali.
Continuaţi să vă rugaţi pentru:
– ca ceea ce am semănat să fie crescut de Dumnezeu
– pentru nevoile spirituale imense ale Indiei
– pentru misionarii români pe termen lung aflaţi în India şi lucrările lor
– pentru ca baza noastră de misiune de la Mediaş să reuşească să trimită cât mai mulţi misionari acolo şi să inspire cât mai mulţi creştini la misiune mondială
– pentru ca să reuşim să strângem şi restul de 1000 euro pe care echipa noastră i-a împrumutat pentru cei care nu au reuşit să primească toată suma.
Echipa DTS 2009,
Tineri Pentru Misiune Medias
