Două camere libere și o știre despre oameni care mureau de frig au fost începutul. Invitat în podcastul GuvErnu, realizat de scriitorul și jurnalistul Vasile Ernu, Viorel Pașca povestește despre cele două decenii în care a primit la Dumbrava bătrâni abandonați și bolnavi fără sprijin, dar și despre ancheta care a întrerupt această activitate.
În iarna anului 2006, după ce a văzut la televizor că în România se moare de frig, Pașca a hotărât să deschidă ușa casei sale. Prima persoană primită a fost Ilonca, o femeie de 68 de ani care trăise pe stradă, adusă de la Spitalul Județean din Oradea.
Potrivit relatării sale, de la cele două camere s-a ajuns, în timp, la aproximativ 20 de case, prin care au trecut circa 3.500 de oameni. Mulți erau imobilizați la pat, aveau afecțiuni psihice sau nu mai aveau pe nimeni care să-i îngrijească. Pașca afirmă că aproximativ 80% dintre beneficiari au fost trimiși de spitale și că activitatea s-a susținut din donații, fără finanțare de la stat.
Conversația abordează și ancheta DIICOT, în cadrul căreia au avut loc percheziții la 30 iunie 2026. Procurorii au formulat acuzații de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane, susținând că beneficiarii ar fi fost exploatați pentru obținerea unor foloase materiale. Aceste acuzații nu reprezintă o vinovăție stabilită printr-o hotărâre definitivă. La 13 iulie, Curtea de Apel București a revocat controlul judiciar și a respins solicitarea de arestare preventivă.
În dialogul cu Vasile Ernu, Pașca își prezintă perspectiva asupra acuzațiilor, vorbește despre donațiile primite și despre relocarea celor 413 beneficiari. Dincolo de propriul dosar, el ridică o întrebare despre responsabilitatea față de oamenii rămași fără familie, adăpost sau îngrijire: cine îi primește atunci când nu mai au unde să meargă?
Urmăriți mai jos interviul integral cu Viorel Pașca, publicat în cadrul podcastului GuvErnu.
