de Robert J. Tamasy
Să presupunem că s-ar realiza un sondaj în rândul angajaților și li s-ar cere să menționeze cele mai mari nevoi ale lor. Este posibil ca ei să enumere unele dintre următoarele lucruri: mai multă pregătire profesională, mai mult timp pentru finalizarea sarcinilor, o remunerație mai mare, mai multe beneficii, mai mult ajutor în cadrul proiectelor și altele asemănătoare.
Probabil că undeva, spre sfârșitul listei nevoilor resimțite, s-ar afla ceva de care avem nevoie cu toții, chiar dacă nu recunoaștem acest lucru: încurajarea. Poate că nu recunoaștem, dar fie că mergem la un loc nou de muncă, ne schimbăm postul sau lucrăm deja de ceva vreme în același loc, există momente în care putem cădea pradă descurajării.
Poate că un anumit plan meticulos nu se desfășoară așa cum ne-am așteptat sau o anumită propunere nu primește reacția pozitivă pe care o speram. Poate că, la finalul săptămânii de lucru, ne simțim copleșiți de responsabilități și mai avem atâtea de rezolvat. Poate lucrăm multe ore peste program, facem „un efort suplimentar”, ducem la bun sfârșit sarcina și nu primim nici măcar un „mulțumesc”.
De-a lungul anilor, oamenii mi-au spus că sunt o persoană care încurajează. Dar am învățat că există și o altă fațetă a acestei calități – este ușor să te descurajezi.
În perioada în care am fost redactor de revistă, realizarea fiecărui număr era un proces complicat și anevoios. De cele mai multe ori, produsul final ne aducea multă satisfacție. Dar, din când în când, nu reușeam să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor, iar acest lucru era dezamăgitor și descurajant.
Din acest motiv, era foarte important pentru mine când cineva îmi făcea mie și echipei un compliment cu privire la revistă sau la un anumit articol. Era încurajator să aud că eforturile noastre au avut impact. Acesta este unul dintre motivele pentru care am încercat să nu ratez ocaziile de a-i încuraja pe ceilalți.
Unul dintre personajele mele preferate din Biblie este un om pe nume Iosif, căruia i se mai spunea și Barnaba, nume care înseamnă literalmente „fiul încurajării”. Încurajarea înseamnă, în esență, a insufla curaj altora. Barnaba îi încuraja pe ceilalți în multe feluri, iar noi avem multe de învățat de la el, precum și din cartea Proverbelor:
Un cuvânt bun spus la momentul potrivit. Uneori, tot ce au nevoie oamenii este o încurajare, ceva care să le ridice moralul atunci când trec printr-o perioadă dificilă. Nu este nevoie să spunem multe. Câteodată, nu este nevoie să spunem chiar nimic. Simplul fapt de a fi alături de cineva și de a fi prezent poate arăta că ne pasă de acea persoană.
„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte” (Proverbe 12:25).
Să observăm când oamenii suferă. Vi s-a întâmplat vreodată să vă dați seama că cineva are o zi proastă doar uitându-vă la acea persoană? Poate a trecut printr-o ceartă aprigă cu un coleg de muncă sau are probleme acasă. Cuvintele de încurajare pot fi de mare ajutor.
„Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18).
Încurajarea concretă a oamenilor. Cuvintele pe care le rostim sunt foarte importante, dar există momente în care ne putem arăta sprijinul și în moduri concrete.
„Iosif, numit de apostoli şi Barnaba […] a vândut un ogor pe care-l avea […] a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor” (Faptele Apostolilor 4:36-37).
Să vedem ce este mai bun în ceilalți. După ce Saul din Tars, care a devenit apostolul Pavel, L-a întâlnit pe Isus Hristos și a trecut printr-o transformare spirituală dramatică, Barnaba a avut curajul să se alăture celui care fusese odată dușmanul creștinilor.
El a afirmat că Saul „văzuse cu adevărat lumina”.
„Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toți se temeau de el […] Atunci Barnaba […] le-a istorisit cum pe drum Saul văzuse pe Domnul […]” (Faptele Apostolilor 9:1-27).
Vedem că Barnaba i-a oferit un sprijin similar și nepotului său, Ioan Marcu, în Faptele Apostolilor 15:36-39.
Întrebări pentru discuție
- Unii oameni își încep de obicei ziua cu o atitudine optimistă, dornici să facă față oricărei provocări. Alții abordează munca cu un sentiment de descurajare, întrebându-se ce ar putea merge prost sau dacă ceea ce fac merită efortul. În ce categorie vă încadrați? Explicați răspunsul.
- Încercați să vă amintiți un moment în care cineva v-a încurajat într-un mod special, fie la locul de muncă, fie în timpul școlii, fie în cadrul unei alte activități. Ce a însemnat acest lucru pentru dumneavoastră?
- Ați observat că locul de muncă poate deveni un mediu foarte descurajant? Dacă da, de ce credeți că se întâmplă acest lucru?
- Prin ce modalități îi puteți încuraja pe ceilalți – și cum puteți crea o atmosferă de încurajare la locul de muncă?
NOTĂ: Pentru aprofundarea subiectului, puteți lua în considerare următoarele pasaje biblice: Proverbe 16:21, 24; 20:15; Faptele Apostolilor 12:25; 15:36-41; 2 Corinteni 1:3-7; Evrei 10:23-25.
Provocarea săptămânii
Cum vă simțiți la începutul acestei noi săptămâni? Sunteți încurajați și optimiști sau vă simțiți descurajați și pesimiști? Sunt cumva aceste sentimente împărțite?
Dacă vă simțiți descurajați, împărtășiți aceste sentimente cuiva de încredere – unui prieten apropiat sau unui mentor – și îndemnați-l să se roage pentru dumneavoastră. Poate că acea persoană vă va oferi încurajarea de care aveți nevoie.
Dacă vă simțiți încurajați, rugați-vă ca Dumnezeu să vă conducă spre cineva care are nevoie de câteva cuvinte de încurajare sau de o altă formă de sprijin. Păstrați în minte că, în cele din urmă, Domnul este cea mai mare sursă a încurajării noastre.
Secretariat BCER
CBMC INTERNATIONAL
MANA DE LUNI
25 octombrie 2026
