Îmi amintesc de un bărbat care mi-a spus că dorea să facă voia lui Dumnezeu, atâta timp cât Dumnezeu nu-l îndruma către un anumit loc sau nu-i cerea să-și schimbe profesia. Am auzit și alții spunând lucruri similare. Mă uimește cât de mulți oameni se mută, își schimbă profesia sau se aruncă în relații crezând că Dumnezeu îi călăuzește, când, în realitate, propriile lor dorințe sunt cele care îi conduc.
Să fim clari aici: Dumnezeu îi călăuzește pe cei care sunt dispuși să-L urmeze. Părinții înțeleg acest lucru. Gândește-te la diferența dintre a încerca să conduci un copil mic care îți ia de bunăvoie mâna și unul care se înțepenește, dă din picioare și refuză să se miște. Pe care dintre ei este mai ușor să-l conduci? Dacă nu ești dispus să-L urmezi, îți pui voința ta mai presus de a Lui, iar asta nu funcționează niciodată.
Un aspect foarte important pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu și a-I auzi vocea este să te supui voii Lui. Desigur, nimeni nu se poate supune perfect, dar există o mare diferență între cineva care dorește să-L urmeze pe Dumnezeu din toată inima și cineva care o face fără entuziasm. Există o diferență uriașă între întreg și jumătate.
„Când Domnul îți arată clar că trebuie să-L urmezi într-o nouă direcție, concentrează-te pe deplin asupra Lui și refuză să te lași distras de comparațiile cu ceilalți” (Charles Swindoll).
Ascultarea deschide ușa
Ascultarea de voia Lui deschide ușa către îndrumarea și providența lui Dumnezeu, precum și către pace. Începe cu o rugăciune simplă: „Doamne, sunt dispus să mă las condus de Tine, indiferent unde mă va duce asta. Arată-mi următorul pas. Te voi aștepta. Pe măsură ce pășesc cu credință, te rog să mă călăuzești și să-mi redirecționezi pașii când mă abat de la calea cea bună. Te rog să mă ajuți să înțeleg voia Ta și importanța formării caracterului meu pe parcursul călătoriei.”
Acest tip de rugăciune este adesea catalizatorul care inițiază procesul de a auzi vocea lui Dumnezeu. Fie că a fost vorba de biserica primară sau de noi astăzi, creștinii de-a lungul secolelor au dobândit îndrumare și claritate prin rugăciune și predare.
Ucenicii din Faptele Apostolilor erau plini de Duhul Sfânt, se rugau cu stăruință și se predau lui Dumnezeu. Călăuzirea Duhului Sfânt izvorăște din acea relație. În același mod, pe măsură ce ne predăm lui Dumnezeu, ne umplem de Cuvântul Său și petrecem timp în rugăciune, călăuzirea Sa începe să se manifeste. Dar dacă nu suntem dispuși să învățăm sau nu suntem smeriți — dacă nu vrem cu adevărat să facem ceea ce Dumnezeu dorește de la noi — va fi dificil să discernem călăuzirea Sa.
Dacă este cazul, pocăiește-te și de neascultarea din trecut și cere iertare și putere. Adesea, nu vom ști care este următorul pas de făcut până când nu ascultăm de ultimul lucru pe care El ni l-a spus. Ne rugăm pentru o altă confirmare, un alt „cuvânt” sau un alt semn, când de fapt, descoperirea pe care o căutăm ar putea fi pur și simplu dincolo de ascultare. „Dacă lucrurile spirituale mi se par întunecate și ascunse, atunci pot fi sigur că există un punct de neascultare undeva în viața mea.”
Putem vedea din înfrângerea militară a lui Iosua la Ai și din relația lui Avraam cu roaba soției sale (precum și din nenumărate alte exemple), că este mai bine să nu acționăm înainte de a-L căuta pe Dumnezeu și de a aștepta de la El. Tu nu-L folosești pe Duhul Sfânt; El te folosește pe tine. Așteptarea Lui este o armă de distrugere în masă împotriva planurilor vrăjmașului. Când așteptăm, vrăjmașul nu ne poate împinge să luăm decizii greșite.
Așteaptă să fii călăuzit
Iată o frază demnă de reținut: „Au așteptat să fie călăuziți”. De obicei, când Dumnezeu ne călăuzește, acest lucru se întâmplă în timp ce așteptăm, nu în timp ce ne grăbim. Când ne grăbim, avem tendința să ne punem înaintea lui Dumnezeu.
Psalmul 130 spune: „Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește și aștept făgăduința lui.” Așteptarea biblică nu este pasivă. Este o dependență activă, plină de speranță, de Dumnezeu. Așteptăm cu speranța că El ne va îndruma atunci când avem nevoie de îndrumare.
Uneori, asta înseamnă să ne liniștim suficient încât să ascultăm. Gândiți-vă la Ilie și la glasul blând și liniștit. Dumnezeu nu era în vânt, în cutremur sau în foc. Apoi a venit acea șoaptă blândă. Șoaptele blânde nu se aud bine în mijlocul zgomotului constant. Uneori trebuie să ne liniștim înaintea Domnului. Luați-vă timp să vă rugați. Postiți. Așteptați. Acordați-vă suficient spațiu pentru ca impulsurile greșite să se liniștească și pentru ca Dumnezeu să dezvăluie ce se întâmplă cu adevărat în inima voastră.
Gol pentru a fi umplut
Vasele dispuse să fie umplute sunt vase pline… pline cu Duhul lui Dumnezeu. În perioada în care am parcurs împreună cu biserica noastră cartea Faptele Apostolilor, am realizat cât de important este să fim călăuziți de Duhul și umpluți de El. În umblarea voastră cu Domnul, s-ar putea să auziți diferite expresii, precum „umpluți cu Duhul”, „botezați cu Duhul”, „ungerea Duhului” și „puterea Duhului” și așa mai departe.
În majoritatea cazurilor, ele duc la aceeași concluzie: trebuie să ne golim pe noi înșine pentru a fi umpluți cu Duhul lui Dumnezeu, trebuie să ne smerim pentru a fi călăuziți și trebuie să ne predăm pe deplin pentru a experimenta lucrarea minunată a Duhului. Avem atât de mult din Dumnezeu cât dorim.
Indiferent cum ai vrea să-i spui, esențial este că ai nevoie de plinătatea Duhului. Tu ai tot Duhul, dar El te are pe tine în întregime? Pentru creștin, cel mai bun mod de a fi călăuzit de Duhul este să fii umplut de Duhul, iar cel mai bun mod de a discerne voia Lui este să trăiești predat Lui.
Deci, cum suntem umpluți?
Trebuie să ne golim de voința proprie, de insistența noastră de a face cum vrem noi și de hotărârea noastră de a controla rezultatul. Trebuie să încetăm să fugim de Dumnezeu și să-I ignorăm vocea. Trebuie să ne întoarcem la o atitudine de predare: „Doamne, vreau ceea ce vrei Tu.”
Extras din cartea „Calea către a ști voia Domnului”, de Shane Idleman
