Profesorul John Lennox, matematician la Oxford și apologet creștin, îi încurajează pe credincioși să aibă mai multă încredere în a-și mărturisi credința lor, subliniind că evanghelizarea nu este rezervată doar predicatorilor, teologilor sau celor cu cunoștințe biblice aprofundate.
Într-un amplu interviu acordat organizației de apologetică creștină Solas, profesorul în vârstă de 81 de ani a reflectat asupra deceniilor în care a apărat public creștinismul și a oferit sfaturi practice creștinilor care se simt intimidați de întrebările legate de credința lor.
În discuția cu dr. Simon Wenham, director adjunct al Solas, Lennox a povestit cum convingerea sa despre creștinism că este singura credință adevărată l-a motivat să împărtășească Evanghelia încă din perioada în care studia la Cambridge, în anii 1960.
Citându-l pe teologul F. F. Bruce, el a spus: „Noul Testament nu cunoaște creștini tăcuți.”
Cu toate acestea, Lennox și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că mulți creștini nu dispun de înțelegerea biblică necesară pentru a se angaja cu încredere în conversații despre credința lor.
El a observat că, deși credincioșii depun adesea eforturi considerabile pentru a-și dezvolta calificările profesionale, cunoștințele lor despre Scriptură rămân uneori „la nivel de școală duminicală”.
Ca urmare, aceștia pot deveni stânjeniți atunci când sunt confruntați cu întrebări dificile și se retrag în tăcere, o tendință întărită de o cultură care încurajează din ce în ce mai mult oamenii să-și păstreze convingerile religioase în sfera privată.
Explicând cuvântul grecesc „apologia”, care înseamnă pur și simplu „apărare”, Lennox a contestat concepția greșită potrivit căreia apologetica creștină este rezervată intelectualilor sau celor cu cunoștințe filosofice aprofundate.
El a spus că nu este vorba despre „a fi erudit și a putea răspunde la multe întrebări filosofice”, ci mai degrabă despre „apărarea adevărului credinței creștine și clarificarea obiecțiilor și dificultăților pe care oamenii le au în a o crede”.
El a adăugat: „ Dacă ne uităm la frecvența cu care apare cuvântul „apologia” în Noul Testament, Pavel îl folosește în principal … pentru a-și descrie propria experiență, ceea ce presupun că reprezintă esența apologeticii … Nimeni nu ne poate lua experiența noastră.
„Așadar, avem o viziune ușor distorsionată asupra acestui concept, ceea ce înseamnă, din păcate, că mulți creștini simt că nu le revine lor sarcina de a se implica în apărarea credinței creștine, când, de fapt, cu toții suntem chemați la aceasta. ”
El i-a încurajat pe creștini să încerce să înțeleagă contextul, experiențele și întrebările oamenilor și să abordeze conversațiile cu curiozitate, umilință și o dorință sinceră de a asculta.
„A-i cunoaște pe oameni și a-i asculta mi se pare o condiție prealabilă care a fost aproape uitată”, a spus el.
De asemenea, el i-a încurajat pe creștini să nu se teamă să recunoască atunci când nu pot răspunde la o întrebare, sugerând că astfel de momente pot deveni ocazii pentru conversații mai profunde.
„Dacă nu poți răspunde la o întrebare, recunoaște imediat”, a sfătuit el.
În loc să evite o întrebare dificilă, creștinii ar putea propune să o aprofundeze și să se întâlnească din nou pentru a o discuta, a sugerat el.
El a spus: „Efectul acestui lucru poate fi destul de dramatic, deoarece cealaltă persoană învață mai multe lucruri simultan. În primul rând, că creștinii nu sunt atotștiutori. Ei nu pretind că știu totul. În al doilea rând, că există cineva care îmi ia întrebarea suficient de în serios încât este pregătit să recunoască că nu are cu adevărat un răspuns la ea, dar… este pregătit să caute unul. Iar asta poate fi începutul unei prietenii mult mai profunde și poate conduce la venirea oamenilor la credința în Hristos.”
În cele din urmă, însă, creștinii își pot împărtăși propriile mărturii, a sugerat el: „Ceea ce putem face cu toții este să împărtășim ceea ce a făcut Hristos pentru noi.”
El a indicat locul de muncă ca fiind un alt câmp de misiune, descriindu-l ca un loc în care creștinii ar putea da exemplu prin credință și „ne rugăm ca acest lucru să-i determine pe oameni să pună întrebări”.
Referindu-se la dezacordurile cu ateii și scepticii, Lennox a avertizat împotriva abordării conversațiilor ca pe niște competiții care trebuie câștigate.
„A câștiga o dispută este un lucru, dar a câștiga inima cuiva cu care vorbești este cu totul altceva”, a spus el.
El i-a încurajat pe creștini să rămână calmi și respectuoși, amintindu-le că fiecare persoană este creată după chipul lui Dumnezeu și merită să fie tratată cu demnitate, indiferent de convingerile sale.
„Cred că oamenii pot învăța să te respecte în acest fel”, a spus el. „Ia-le întrebările în serios, tratează-le cu seriozitate și vezi ce se întâmplă. Dar roagă-te întotdeauna pentru calm și liniște. Este remarcabil cât de pașnic și calm era Isus.”
El a adăugat că credința trebuie să izvorască din „convingerea personală”, mai degrabă decât din presiune sau persuasiune.
„Nu are rost să-i intimidezi pe oameni sau să încerci să o faci”, a spus el.
„Le poți oferi informații, iar mulți oameni au pur și simplu nevoie de mai multe informații. Nu știu suficient pentru a putea crede.”
Referindu-se la argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu, Lennox și-a împărtășit convingerea că știința, în special ordinea matematică a naturii, „indică spre Dumnezeu” și și-a amintit de oameni care au ajuns la credință după ce au urmărit dezbaterile sale cu atei proeminenți precum Richard Dawkins.
Reflectând asupra operei sale de-o viață, Lennox a spus că cele două obiective principale ale sale au fost să ofere o explicație rațională a creștinismului accesibilă publicului larg și să-i pregătească pe creștini să-și împărtășească credința cu mai multă încredere.
În cele din urmă, a spus Lennox, creștinismul nu este pur și simplu un sistem intelectual care trebuie apărat, ci o relație vie a Domnului Isus Hristos.
„Noi transmitem încrederea într-o persoană, nu într-o teorie”, a spus el. „Este ideea că Hristos nu este doar adevărul, ci și calea și viața. Și că El este puntea dintre noi și Dumnezeu și ne poate aduce mântuirea.”
Sursa | Christian Today
