Părțile a VII-a și a VIII-a se citesc ca o unitate. Citiți partea a 7-a AICI.
Zece contraargumente. A avut Isus hematohidroză? Analiză medical-teologică APCCM bazată pe Luca 22:44.
„Superanxietatea lui Isus” este un termen pe care l-am întâlnit la un autor și pastor care a vândut milioane de cărți, fiind considerat un autor de bestselleruri în mediul evanghelic. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Nu putem minimaliza anxietatea și frica, ajungând până la apogeul justificării raționale moderne:
„Dacă Isus a fost superanxios, atunci nu este nicio problemă dacă și eu, fiind creștin, am anxietăți și frici.”
Mărturisesc că și eu am crezut, timp de mai mulți ani, că Isus a avut hematohidroză și a transpirat sânge. Aceasta s-a datorat, în special, neatenției și faptului că nu am analizat clișeul evanghelic predicat peste tot, care susține această interpretare.
În cele ce urmează voi demonstra de ce nu cred că Isus a avut hematohidroză și de ce nu putem justifica, în consecință, anxietatea și frica creștinului modern într-un mod atât de eronat. Mai ales că acestea sunt foarte răspândite în mediul evanghelic, la majoritatea categoriilor de vârstă.
Mai mult, așa cum am analizat anterior, anxietatea este o frică anticipativă, proiectată în viitor, în care nu am încredere în Dumnezeu într-un mod practic și aplicat în situația în care mă aflu. În schimb, încerc să-mi pun încrederea în altceva sau în altcineva, pentru a obține controlul care să-mi ofere o pace tranzitorie.
Isus nu a făcut acest lucru în momentele descrise, după cum voi analiza în continuare.
„Fiind în agonie, El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ.”
Luca 22:44
Precizări din lexiconul consultat
„Agonia” este, în limba greacă, un termen similar celui folosit în română și engleză. Descrie o zbatere care evidențiază presiunea resimțită într-un mod intens și personal. Evident, înțeleg această stare prin prisma profesiei mele, atât mintal, cât și fizic și spiritual. Este interesant că acest cuvânt este folosit doar aici, în Luca 22:44.
Expresia „ca niște” – în greacă, hōsei – înseamnă „ca”, „precum”. Am omis acest detaliu timp de mulți ani. Textul nu spune că transpirația sau sudoarea era sânge. Acest detaliu m-a smerit. De exemplu, în expresia „Sunt obosit ca un câine”, imaginea este aceea a unei oboseli comparabile cu cea a unui câine obosit. Sub nicio formă nu se înțelege că eu sunt un câine.
Am cercetat ce spun specialiștii, teologii și cercetătorii academici ai textului din Luca. De exemplu, Joel B. Green spune că imaginea prezentată de Luca este aceea a transpirației care curgea abundent și era precum – hōsei – picăturile de sânge, nu că Isus „transpira sânge”.
Alți cercetători și traducători ai Bibliei spun că unele manuscrise omit versetele 43 și 44. Nu consider acest argument suficient de solid, deoarece eu cred că Dumnezeu a lăsat Biblia perfectă și integrală, fără omisiuni și interpretări confuze.
Oricum, este dificil de spus cu certitudine dacă Isus a avut sau nu hematohidroză. Eu cred că nu a avut. Chiar dacă ar fi avut, nici atunci nu am putea susține că, dacă Isus a fost „superanxios în Ghetsimani”, și noi putem fi la fel.
De ce?
-
Agonia lui Isus a fost reală
Agonia lui Isus a fost reală, lucru evidențiat și în Evanghelia după Matei:
„Atunci le-a zis: ‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!”
Matei 26:38
Isus nu a fost anxios din cauza unor scenarii imaginar-speculative proiectate în viitor, pentru că El știa exact ceea ce urma să se întâmple.
Totuși, în natura Sa umană, a avut emoții asemenea celor pe care le trăim și noi astăzi. Dar nu a devenit robul emoțiilor și al gândurilor, făcându-Și voia personală – voință pe care o avea în natura Sa umană și biologică, atunci când a fost în trup pe pământ. Ci Și-a supus gândirea, emoțiile și voința lui Dumnezeu Tatăl.
Eu văd acest lucru ca pe o formă de auditare APCCM, deoarece de aici am preluat clar ideea metodologică a supunerii voinței noastre personale înaintea lui Dumnezeu.
Chiar dacă noi vrem altceva, prin auditarea creștină APCCM ne schimbăm, practic, voința, supunându-ne cu smerenie voinței suverane a lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta necesită maturitate spirituală, iar Isus este exemplul absolut în acest sens.
-
Isus a venit să moară pentru păcat
„Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta?» Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta!”
Ioan 12:27
Chiar dacă a fost pe deplin Dumnezeu:
„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.”
Ioan 1:1
Pentru a salva omenirea, El a trebuit să aibă și o natură complet umană. A făcut acest lucru adăugându-Și o a doua natură:
„El, deși exista în chip de Dumnezeu, n-a considerat că a fi egal cu Dumnezeu este ceva de care Se poate folosi, ci S-a golit pe Sine, luând chip de sclav și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om.”
Filipeni 2:6-7
A fost asemenea nouă:
„De aceea El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului.”
Evrei 2:17
Dar a fost în totalitate fără păcat:
„Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat.”
Evrei 4:15
Este important să înțelegem acest lucru pentru a exclude învățătura falsă și aberația terapeutică laică ce îi poluează pe creștinii imaturi. Aceștia ajung să creadă următoarele:
„Dacă Isus a fost Dumnezeu, atunci putea să-Și controleze emoțiile umane într-un mod miraculos, lucru pe care tu, ca om, nu îl poți face, pentru că ești doar om, nu și Dumnezeu.”
Psihoterapiile pseudocreștine induc subliminal ideea că „doar prin ele poți deveni propriul tău dumnezeu și, implicit, propriul tău salvator, pentru că îți poți controla emoțiile și gândirea prin ceea ce îți place, chiar dacă ceea ce îți place este nebiblic sau este catalogat drept păcat. Și chiar dacă nu te rogi, pentru că oricum te-ai rugat, iar Dumnezeul biblic nu ți-a răspuns la rugăciuni când și cum ai vrut tu.”
Mare atenție! Astfel de moduri de gândire, precum și altele similare, poluează grav creștinismul, deși sunt împachetate frumos și fals sub umbrela „consilierii creștine” promovate în prezent.
-
Isus a avut o natură umană reală
Înțelegând acest lucru, observăm că Isus, având și o natură umană, în momentul în care a fost pus față în față cu moartea biologică, a avut emoții asemenea oricărui alt om.
Una dintre aceste reacții a fost, evident, încercarea de a evita pericolul iminent. Sub nicio formă acest lucru nu înseamnă păcat, ci este o reflectare superbă a naturii umane în fața pericolului de a fi torturat și omorât.
Nu degeaba a lăsat Dumnezeu în creierul nostru reacțiile deja cunoscute în fața pericolului și a stresului, precum și hormonii și neurotransmițătorii implicați în acest proces. Pentru mine, toate acestea evidențiază și mai mult natura umană a Domnului Isus.
-
Agonia Domnului Isus în rugăciune
În acest punct vedem agonia Domnului Isus:
„Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: «Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!»”
Matei 26:39
-
Isus Și-a supus voința Tatălui
Acea reacție umană de evitare naturală a pericolului iminent se observă în imaginea în care Isus Îl roagă pe Tatăl să îndepărteze paharul de la El.
Maturitatea spirituală absolută și modelul pentru noi constau însă în faptul că Isus, chiar și în acele momente, Și-a supus voința personală voinței suverane a lui Dumnezeu Tatăl din cer, fiind atât Dumnezeu Fiul, cât și om.
Într-adevăr, în acele momente nu Și-a dorit să moară, dar Și-a încredințat viața și totul în mâinile Tatălui, împlinind mereu voia lui Dumnezeu.
-
Agonia lui Isus nu justifică anxietatea lipsită de credință
Acest lucru se află în antiteză totală cu definiția anxietății și cu manifestările ei până la nivelul fricii și al panicii lipsite de credință autentică în domeniul gândirii, al emoțiilor, al voinței și al comportamentului omului în fața pericolului.
Pericolul poate fi imaginat, specific sau nespecific și proiectat în viitor.
-
Isus este modelul încrederii totale în Dumnezeu
Domnul Isus ne oferă aici un exemplu extraordinar de control al gândirii, emoțiilor și voinței.
Creștinul contemporan își poate pune încrederea totală în Dumnezeu în toate aceste domenii și poate primi pacea fundamentală de la Isus, pentru că pacea Îi aparține lui Isus:
„Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!”
Ioan 14:27
-
În cel mai mare stres, Isus S-a încredințat Tatălui
Am învățat că agonia și anxietatea lui Isus descrise în acest episod au fost reacții naturale și normale din punct de vedere psihic și emoțional uman, apărute în fața unui pericol iminent.
Totuși, chiar în mijlocul celui mai mare stres posibil, Isus S-a încredințat în totalitate lui Dumnezeu Tatăl.
-
Isus a ascultat până la cruce
Isus, cu discernământ, Și-a supus în mod voit voința personală lui Dumnezeu, ascultând și supunându-Se până la cruce:
„S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce.”
Filipeni 2:8
-
Luptele emoționale nu înseamnă automat lipsă de credință
Isus ne este model și în sensul în care înțelegem că cele mai mari bătălii emoționale și mintale nu reprezintă o lipsă de credință atunci când le ducem în rugăciune înaintea lui Dumnezeu.
Ele nu reprezintă o lipsă de credință atunci când continuăm să ne încredem complet în Dumnezeu Tatăl și în scopurile Lui pentru noi, chiar și atunci când nu înțelegem de ce trebuie să trecem prin tot felul de anxietăți și frici. Noi suntem limitați în înțelegerea noastră și nu cunoaștem viitorul exact așa cum îl cunoaște Dumnezeu.
Dacă noi, în mediul evanghelic, găsim orice formă modernă de a redenumi păcatul cu alte cuvinte și de a-l intelectualiza într-un mod laic, prin învățături terapeutice păgâne și false promovate creștinilor – în cazul acesta: „Isus a fost superanxios, deci și eu pot fi anxios și fricos” –, vom ajunge progresiv să normalizăm păcatul prin echivalarea comportamentului lui Isus cu păcatul X, Y sau Z.
Vom ajunge în punctul în care nimic nu va mai fi considerat păcat, iar Cuvântul lui Dumnezeu, care este descriptiv și prescriptiv în acest sens, va deveni progresiv jignitor. Mai mult, vom ajunge să vedem păcat acolo unde nu este: fie la Isus, fie la creștinii contemporani care trăiesc într-un mod sfânt și biblic.
Drag creștin anxios, să știi că emoțiile prin care treci sunt sută la sută rezolvabile dacă ai o metodologie corectă – vezi metoda creștin-medicală APCCM –, credință în Dumnezeu și dorința de a coopera.
Nu uita niciodată că agonia Domnului Isus trebuie să îți amintească trei adevăruri:
- Salvatorul tău înțelege suferința prin care treci.
- El este cu tine în mijlocul durerilor tale.
- El este vrednic de încredere, astfel încât să îți poți pune în siguranță întreaga credință, corect înțeleasă și trăită, în El.
Dr. Vlad Schlezak, MSc
Medic psihiatru creștin și fondatorul primei metodologii de specialitate pentru consiliere creștin-medicală – APCCM
PS: Vedeți întreagă serie de ANALIZĂ BIBLICĂ cu Dr. Vlad Schlezak AICI!
