Frica de moarte la creștini este tema celui de-al șaselea episod din seria „ANALIZĂ BIBLICĂ cu Dr. Vlad Schlezak”. Autorul analizează alegerile prin care omul încearcă să evite această teamă și prezintă speranța vieții veșnice prin Cristos drept răspunsul biblic la anxietatea existențială.
O realitate absolută este că fiecare om va muri în trup. Heidegger spunea că înțelegerea faptului că vom muri într-o zi este asemenea unei muzici de fundal care ne însoțește pe tot parcursul vieții. Este un gând sinistru și deprimant pentru cei care nu Îl au pe Cristos și nu au speranța veșniciei cu Dumnezeu!
Părerea mea este că, dacă nu îți rezolvi această frică de moarte, poți merge toată viața într-o direcție greșită. Aceasta îți va genera plăceri efemere, multă nefericire și, în final, îți va fura veșnicia. Sau Îl poți regăsi pe Dumnezeu și poți trăi fericit, indiferent de circumstanțele temporare prin care treci aici, pe pământ, având speranța veșniciei cu Dumnezeu.
Conștientizând această realitate a morții, vei încerca să găsești soluții. Pentru rezolvarea fricii de moarte, din punctul meu de vedere, poți fie să ajungi la Dumnezeu, fie să te îndepărtezi de El prin alegerea lumescului și a ideologiilor care se concentrează asupra prezentului, plăcerii și principiului „aici și acum”.
Sunt două lumi diametral opuse. Contează ce alegi în această viață, pentru că, la finalul drumului, vrei să ajungi în Cer – sufletul fiind veșnic –, nicidecum altundeva. Desigur, alegerea îi aparține omului.
Omul își poate anestezia sufletul și conștiința pentru a evita frica de moarte. Acest lucru este ușor de realizat prin concentrarea asupra viciilor, plăcerilor, materialismului și a multor altor subiecte aflate în tendințe, promovate de experți lumești care îți întrețin foamea după dopamină prin doomscrolling.
La polul opus, omul poate regăsi relația cu Dumnezeu și răspunsurile la întrebările pe care le are. Modul în care noi, ca oameni, facem față fricii de moarte este, practic, religia noastră. Aceasta ne poate fi dată de formele de idolatrie pe care le adoptăm.
În contrast, există viața cu Dumnezeu. Omul are toate armele spirituale, mentale și emoționale pentru a confrunta frica de moarte și nu o evită. Simțind frica de moarte, vom fi puși în situația de a face o alegere. Alegerea o facem chiar dacă ne mințim că, de fapt, nu o facem. Amânarea este, evident, tot o alegere, pentru că timpul nu lucrează în favoarea noastră.
Alegerea este fie una care ne va distruge, fie una care ne va salva. Despre alegerea distrugătoare am scris mai sus. Dacă alegerea omului este însă una salvatoare, atunci omul Îl regăsește pe Dumnezeu. În felul acesta își va depăși problemele vieții, inclusiv caracterul trecător al acestei existențe.
Teologul și filosoful Kierkegaard spunea că anxietatea existențială – frica de moarte, în contextul nostru – este școala prin care fiecare dintre noi trebuie să treacă.
Contează ce alegi, iar singura Cale este Cristos:
„Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”
Ioan 14:6
În logica acestui verset, orice altă alegere este greșită și distrugătoare din punct de vedere spiritual, indiferent de forma pe care o ia alegerea noastră: „Nu știu”, „Nu acum”, „Nu mă interesează”, „Nu cred”, „Mă mai gândesc” etc.
God bless you.
Feeling hopeful.
Dr. Vlad Schlezak
Va urma Partea a VII-a.
