Există o categorie de tineri în bisericile evanghelice, ce-ar merita toată atenția credincioșilor care sunt încă vigilenți. Aceștia ar trebui să-și pună într-un mod cât mai sincer și serios întrebarea ce facem cu acele persoane care au o atitudine ignorantă în timpul serviciilor divine?
Nu-i vei găsi în față, la amvon sau la cor… Nu-i vei vedea vreodată în fața unui microfon… Ci majoritatea sunt fie în balcoanele adunărilor evanghelice, fie pe ultimele bănci… acolo se pot ascunde, acolo nu-i vede nimeni! De fapt, acolo pot face ceea ce vor ei: se joacă pe telefonul mobil, trimit sms-uri între ei, după care îi vezi răzând într-un mod ascuns. Când se plictisesc , mai ies pentru a lua o gură de aer, cel mai des se întâmplă în timpul predicilor. Nu pot să nu privească îndelung fetele frumoase care sunt în sfera lor vizuală, chiar făcându-le cu ochiul! Nu aud nimic din predică, la cântări le place doar ritmul orgii, la poezii cască pentru că noaptea dinainte s-au jucat pe calculator, sau au navigat pe internet. Unii abia așteaptă să se termine programul pentru a-și arăta noua mașină tunată, pe care o va porni cu scârțâituri de roți, iar dacă vor reuși poate vor scoate și o fată la plimbare…
Da! Veți spune în gândul vostru că e o realitate! Dar ce facem cu aceștia?
1. Îi lăsăm să se piardă? Cu timpul, unii dintre ei s-au depărtat de biserică, s-au plictisit să facă toate acele lucruri de mai sus… și, probabil, au găsit lucruri de făcut, mult mai interesante, decât venitul la biserică!
2. „Lasă-i, că poate se prinde ceva de ei!…” – aceasta este o motivație a unor evanghelici care sunt cu adevărat leneși! Poate aud ceva din predică, când de fapt ei nu aud nimic, fie predica frumoasă! S-au obișnuit să audă mesajul Evangheliei!
3. „Să se pocăiască!” – aceasta este deviza oamenilor poate bine intenționați, dar ucigași spiritual! Pentru persoanele din categoria șmecherilor, „pocăința” este un cuvânt erodat, care duce la o atitudine de repulsie!
4. „Poate o să le vorbească Dumnezeu…” – unii așteaptă ca Dumnezeu să le vorbească într-un mod extraordinar, fie prin prorocii, care nu mai stau de vorbă cu Dumnezeu, cum ar trebui să stea… ,fie printr-un glas din cer care să se audă!
Mai sunt și alte mituri ale celor care nu fac nimic pentru aceștia. Dar noi, care ne considerăm creștini autentici, ce facem pentru aceștia?
1. Când te-ai rugat special pentru unul dintre ei? Pe nume aducându-l în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, cu motive reale și concrete să-l prezinți în rugăciunea ta personală!
2. Când ai vorbit cu unul dintre ei? Da, să-l inviți la un suc, și să nu-i vorbești dur, printre dinți, ci să-i descoperi nevoile!
3. Când ai propus întregii biserici să vă rugați pentru ei?
4. De ce nu te-ai gândit să organizezi activități ale tinerilor, care să fie captivante pentru ei?
Aceste lucruri se întâmplă în fiecare confesiune creștină evanghelică, atât la baptiși, creștini după Evanghelie, penticostali, iar în confesiunile tradiționale aceștia n-au mai fost la biserică de mult timp… E o luptă pe care trebuie s-o ducă creștinii în perioada contemporană: o luptă de a fi relevant în practica religioasă! Dacă nu, îi vom pierde pe șmecherii din biserică…
Sursa: Orizonturi Eterne