1 IULIE
„Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”Matei 4.4
Afirmaţii
„Fiţi şi voi îndelung răbdători, intăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.”
(Apostolul lacov)
„Recunoaşterea păcatului este începutul mântuirii.”
(Martin Luther, teolog şi reformator)
„Sunt bătrân şi m-am îngrijorat de multe, dar majoritatea lucrurilor de care m-am îngrijorat, nu mi s-au întâmplat niciodată.”
(Mark Twain, scriitor)
„Mulţi oameni mari au ajuns mari datorită dificultăţilor care i-au format.”
(C.H.Spurgeon, evanghelist)
„Dumnezeu nu ne dă dreptate pentru că merităm, ci pentru că ne iubeşte!”
(Richard Wurmbrand, pastor)
„Insulta e declaraţia înfrângerii.”
(Nicolae lorga, istoric)
„Anii care trec ne răpesc mereu câte ceva.”
(Horaţiu, poet latin)
2 IULIE
„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”
O mână puternică
Pe creasta munţilor, mai mulţi turişti mergeau la pas. Deodată ajunseră la un loc periculos; trebuiau să sară peste o deschizătură în stâncă de circa un metru, dar foarte adâncă. Călăuza sări prima. Următorul turist ezită să sară. Ca să-l ajute, călăuza îi întinse mâna. Turistul fricos se uită gânditor la mână. Atunci călăuza îi strigă: „Puteţi să săriţi fără grijă! Această mână nu a lăsat pe nimeni să cadă.”
Viaţa fiecăruia dintre noi se aseamănă cu a turistului. Şi noi trebuie să facem adesea câte un salt peste multe pericole ce se ivesc pe calea vieţii. Să schimbăm în minţile noastre imaginea mâinii călăuzei omeneşti cu mâna străpunsă a Mântuitorului! Această mână străpunsă nu a lăsat pe nimeni să cadă. Mântuitorul însuşi ne-a promis: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (loan 10.28).
Să ne încredem în acest Mântuitor şi Domn atotputernic cu privire la salvarea sufletului nostru, dar şi cu privire la călătoria noastră pe acest pământ! Mâinile Sale sunt atotputernice şi nu au lăsat pe nimeni să cadă, să se piardă.
3 IULIE
„ …Şi Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu… ca să nu te nimicească.”
2 Cronici 35.21
Răscumpărare refuzată
In Evul Mediu, navigarea pe apele Mediteranei era o lucrare riscantă. Deseori, piraţii atacau vasele, prindeau echipajul şi pasagerii şi îi duceau la Alger, cerând pentru eliberarea lor o mare răscumpărare. Spaniolii erau adesea victimele acestui odios şantaj.
Într-o zi, regele Spaniei s-a hotărât să-i elibereze pe toţi prizonierii şi a strâns suma necesară pentru plata răscumpărării. O navă puternic înarmată a plecat să-i caute pe toţi captivii. Dar acolo, mulţi se adaptaseră condiţiei lor şi profitaseră de unele avantaje: căsătorie, comerţ etc. Ceea ce era de necrezut se produsese: cei mai mulţi dintre aceşti oameni au refuzat eliberarea lor. Vasul a trebuit să se întoarcă în Spania, neaducând la libertate decât o parte din prizonieri şi purtând cu el banii nefolosiţi.
Oamenii sunt ca nişte prizonieri în mâinile diavolului. Un Rege puternic a plătit preţul răscumpărării: Isus Hristos Şi-a dat viaţa pentru toţi. lată vestea bună venită din cer! Astăzi mai este timp să ne folosim de ea. Să nu ne împotrivim chemării Mântuitorului la viaţa veşnică!
4 IULIE
„Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.” Matei 13 22
Îngrijorările vieţii
In viaţa pământeasca, omul se zbate, aleargă, munceşte, ca să adune bogăţii pentru bătrâneţe. Omul vrea să le aibă pe toate, crezând că atunci va fi mulţumit. Va fi oare mai liniştit? Va mai avea timp să se ocupe de sufletul său? Nicidecum! Cine are avuţii mari, are şi griji mari, are şi necazuri, pentru că nu toate merg cum a plănuit el: venitul realizat este mic în comparaţie cu al altora, impozitele sunt mari şi multe altele de felul acesta.
Despre îngrijirea sufletului, nici vorbă! Cine mai are timp de citit Biblia, când concurenţa este aşa de mare? Aşa trece o zi după alta, un an după altul, iar îngrijorările acestei lumi năpădesc orice intenţie bună cu privire la viaţa spirituală. Cât de nebunesc este gândul amânării mântuirii sufletului! Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează în acest sens, iar viaţa de toate zilele adevereşte acest adevăr. Chiar şi marele împărat David a spus odată: „Nu este decât un pas între mine şi moarte!” De aceea să ne lăsăm atenţionaţi, ca îngrijorările vieţii să nu sufoce năzuinţa sufletelor noastre spre mântuire!
5 IULIE
„Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” Romani 1.19
Logica ţăranului
Un om credincios de la ţară mergea pe drum alături de un domn necredincios şi discutau despre credinţă. Credinciosul se străduia să-l scoată pe necredincios din întunericul necredinţei, dar el se împotrivea cu îndârjire spunând: „Dragul meu, eu nu cred decât ceea ce văd şi înţeleg.” Atunci, credinciosul, luminat de Duhul lui Dumnezeu, se opri şi, arătând spre o livadă unde păştea o vacă, o oaie şi o gâscă, zise:
- Vezi vaca, oaia şi gâscă cum pasc?
-Văd.
- Aşa-i că toate pasc aceeaşi iarbă?
- Aşa-i!
- Ei, acum să-mi spui dumneata de ce iarba pe care o paşte vaca se preface în lapte; iarba pe care o paşte oaia se preface în lână, iar iarba pe care o paşte gâscă se preface în pene? Eu de mult văd acest lucru şi nu-l înţeleg, iar dumneata îmi spui mereu că nu crezi decât ceea ce vezi şi înţelegi. Spune-mi, te rog, cum stau lucrurile cu ceea ce vezi?
Necredinciosul rămase ruşinat de logica ţăranului.
6 IULIE
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat.” Tit 2.11
Sinai şi Golgota (4)
Pe dealul Golgotei, Dumnezeu a împlinit prin Domnul Isus ceea ce oamenii nu puteau îndeplini. Mântuitorul a luat asupra Sa vinovăţia noastră, iar prin moartea Sa pe Golgota ne-a câştigat neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă tuturor celor ce cred în El (Romani 3.21-22).
Golgota a devenit cea mai mare privelişte a dragostei şi a bunătăţii lui Dumnezeu, de unde se oferă în dar iertarea păcatelor şi viaţa veşnică tuturor acelora care prin credinţă Î1 primesc pe Domnul Isus ca Mântuitor. Mântuitorul este „cetatea de scăpare” pentru cei ce doresc să primească graţierea lui Dumnezeu. Prin ascultarea Domnului Isus avem intrare liberă la Dumnezeu, după cum este scris: „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preasfânt şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste Casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată…” (Evrei 10.19-21).
Aşadar, Golgota este piatra de hotar între cele două perioade de timp: cea a legii cu multele rânduieli şi porunci pe care Dumnezeu le-a dat poporului Israel şi perioada harului în care toţi oamenii sunt chemaţi să-L primească pe Mântuitorul prin credinţă.
7 IULIE
„Din inima oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.” Marcu 7.21-22
Puterea explozivă
Fizicianul Albert Einstein scria: „Singura şi adevărata problemă pentru toate timpurile se găseşte în inima şi în gândurile oamenilor. Nu este vorba de o problemă fizică, ci de o problemă morală. Este mult mai uşor de modificat compoziţia plutonului, decât spiritul rău al unui individ. Nu puterea exploziei unei bombe atomice ne îngrozeşte, ci puterea răutăţii inimii omeneşti, forţa sa de explozie pentru rău.”
Prin afirmaţia sa, marele om de ştiinţă era de acord cu profeţii, care au spus: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” (leremia 17.9); „Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte! Din tălpi până în creştet, nimic nu-i sănătos” (Isaia 1.5-6).
La această constatare disperată, Evanghelia aduce un răspuns extraordinar, dezvăluind ceea ce umple inima lui Dumnezeu şi pe care noi l-am numi bucuroşi puterea explozivă a dragostei Sale veşnice, iată ce spune ea: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (loan 3.16).
8 IULIE
„Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocaiasca, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.” Romani 2.5
Dorinţa lui Dumnezeu
Într-un salon elegant se dădea o recepţie. Discuţia ajunse şi la creştinism. Un domn bătrân şi foarte elegant se adresă unei doamne care era creştină:
- Deduc din cuvintele dumneavoastră că sunteţi creştina. Credeţi sincer tot ce scrie în Biblie?
-Da!
- Credeţi că morţii învie? -Da!
- Credeţi că toţi vom fi judecaţi? -Da!
- Credeţi că cine nu este scris în cartea vieţii va ajunge în iad?
-Da!
Bărbatul se ridică, luă colivia cu papagali şi se prefăcu că o aruncă în cămin. Speriată, doamna î1 apuca de braţ şi spuse: „Ce vreţi să faceţi?”
- Vedeţi, doamnă, vă este milă de nişte păsări! Credeţi că Dumnezeul dragostei ar arunca milioane de oameni în iad?
- Vă înşelaţi, zise doamna. Dumnezeu nu aruncă pe nimeni în iad. Oamenii aleargă spre iad. Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie salvaţi.
9 IULIE
„ …oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.”
Evrei 9.27
Podul suspinelor (1)
Unul din multele poduri din Veneţia se numeşte „Podul suspinelor”. El leagă vechiul palat al dogilor cu închisoarea oraşului. Odinioară, pe vremea dogilor, în acest palat se făceau cercetările celor închişi. Acele cercetări erau însoţite de multe chinuri şi torturi, în urma cărora unii mureau. Aşa a ajuns acel pod să fie numit „Podul suspinelor”.
Ce denumire! Toţi oamenii trebuie să treacă la sfârşitul vieţii lor peste un pod, iar acesta este pentru cei mai mulţi un pod al suspinelor: moartea. Însă moartea nu înseamnă nimicirea fiinţei omeneşti, aşa cum cred unii, ci doar despărţirea sufletului de trup. Biblia spune că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”. Aşa că potrivit învăţăturii biblice, moartea este podul de trecere din lumea aceasta în sala de judecată a lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi, când mor, se cutremură ca de un întuneric grozav în care intră. Înţelegem de ce moartea a fost numită „împăratul spaimelor”. Ceea ce face însă ca moartea sa fie aşa de înspăimântătoare este păcatul. Prin păcat a intrat în lume suferinţa şi moartea.
10 IULIE
„Isus i-a zis: «Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.»” loan 11.25
Podul suspinelor (2)
Un vestit ministru de pe vremea lui Ludovic al XlV-lea al Franţei, cardinalul Mazarin, a zis înaintea morţii: „Sărmanul meu suflet, ce te faci acum? Unde mergi?” Fiecare om intră singur pe poarta veşniciei şi nimeni nu este cu el, decât cugetul său pe care l-a încărcat cu o mulţime de păcate. E drept să te îngrozeşti. In faţa morţii, cugetul se trezeşte şi simte că trebuie să dea seamă in faţa lui Dumnezeu.
Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că este o scăpare şi din întuneric, şi din groază, şi din judecată, pentru că exista o mântuire a sufletului prin credinţa în Isus Hristos! El a venit din cer la noi, ca să ne mântuiască. Pentru aceasta, Hristos a luat asupra Lui povara nelegiuirilor şi a păcatelor noastre şi a murit pe crucea de pe Golgota în locul nostru.
Cine crede din toată inima acest fapt, are, prin credinţă, iertarea păcatelor, împăcarea cu Dumnezeu, viaţa veşnică, scăparea de judecată. Şi pentru tine, cititorule, moartea nu trebuie să fie un pod al suspinelor. Primeşte-L pe Isus Hristos ca Mântuitorul tău personal şi trecerea ta în veşnicie se va face pe podul vieţii!
11 IULIE
„Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde.” Proverbe 14.32
Fericit
Preşedintele Franţei, Felix Faure, care a murit în 1899, era numit „preşedintele Felix”, adică „preşedintele fericit”. Nu era el de invidiat pentru poziţia înaltă pe care o deţinea în Franţa? Oare sunt poziţiile înalte din stat, puterea şi bogăţia, o fericire stabilă, adevărată? Pe lângă faptul că toate acestea sunt în legătură cu multă osteneală, necaz şi dezamăgire, ele rămân numai pentru câţiva ani ai vieţii. Când „preşedintele fericit” a simţit că i se apropie sfârşitul, a exclamat: „Mor! Sunt pierdut!” Unui prieten, martor al morţii sale, i-a spus: „Vezi cât de sărac este omul, chiar dacă a fost preşedintele Franţei?”
Cu totul altfel este când moare un creştin, care se încrede în Dumnezeu chiar şi la moarte! Un bărbat simplu, care a mărturisit deseori celor din jur că este mântuit prin sângele lui Hristos, pe patul de moarte a putut să spună: „Ce fericire să fiu la Tine; vino, Isuse, du-mă acasă!”
Cititorii acestui calendar ar trebui să se întrebe dacă s-au întors cu adevărat la Dumnezeu şi dacă au primit, prin credinţa în lucrarea de salvare a lui Isus Hristos, iertare şi pace cu Dumnezeu.
12 IULIE
„Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele!” Proverbe 3.1
Cuvinte înţelepte
Nu cine are prea puţin, ci acela care doreşte mai mult, este sârac.
Soţia este jumătatea omului, soţia este cel mai bun tovarăş.
Adevărata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumuseţea până când nu se ofileşte.
Poartă-te în aşa fel in timpul zilei, incât să poţi dormi liniştit toată noaptea.
Cei nechibzuiţi strică şi prieteniile, pe când cei cu judecată ştiu să se servească cum trebuie şi de duşmani.
Nu e rău mai mare ca întristarea. Întristarea distruge mintea; Întristarea distruge învăţătura; Întristarea distruge rezistenţa: nu există rătăcire la fel ca întristarea.
Ah! Ce chin să vezi adevărul şi să nu-l poţi arăta celorlalţi!
13 IULIE
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” Efeseni 2 8
Sinai şi Golgota (5)
Golgota a devenit cea mai mare privelişte a dragostei divine. Parcă auzim spunându-se de acolo: .Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (loan 3.16). Ceea ce oamenii n-au putut face pentru mântuirea lor, a făcut Dumnezeu prin Fiul Său la crucea de pe Golgota.
In legătură cu chinurile şi crucificarea Sa, Domnul Isus n-a rostit pe Golgota nici un cuvânt de judecată, ci un cuvânt de iertare pentru neştiinţa lor: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei nu ştiau că Cel răstignit pe Golgota era Mesia. Cel vestit de profeţi. Dumnezeu în trup: .Căci Dumnezeu era în Hristos, impăcând lumea cu Sine.” Pentru cel credincios, Golgota înseamnă dreptate şi har înaintea lui Dumnezeu. De aceea, cititorule, doresc să mergi cu gândul la Golgota şi să înţelegi dragostea Mântuitorului pentru tine!
Golgota, Golgota. ce har ţi-a fost dat!
Pe crucea ta, Domnul ne-a răscumpărat.
Veniţi, toţi pierduţii! Salvarea-i la El!
Izvorul iertării e-n veci la ISUS!
14 IULIE
„Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” Evrei 11.3
Scheletul de peşte
Aţi văzut vreodată un schelet de peşte?” – „Da, am văzut de curând într-un muzeu.” – „Aţi observat că se aseamănă cu scheletul unui om?” – „Da, am obeservat o mulţime de caracteristici comune şi cred că omul se trage din peşte. Nu sunteţi de aceeaşi părere?” – „Nu, drag prieten, nu cred aşa ceva! îmi permiteţi să vă pun o întrebare? Dacă aţi constatat că două case sunt construite in acelaşi stil arhitectonic sau că în multe puncte au la bază acelaşi proiect, ce aţi dedus?” – „Cred că una a fost construită ca o copte după cealaltă sau acelaşi constructor a făcut planul pentru ambele case.” – „Aşa este) Aceasta explică de ce scheletul de peşte se aseamănă atât de bine cu scheletul de om. Unul şi acelaşi mare Constructor a făcut planul pentru ambii. Pentru afirmaţia ca omul s-ar trage din peşte există tot atâta bază cât pentru afirmaţia că una din case s-a dezvoltat din cealaltă.”
Pentru necredinţă este foarte penibil să creadă într-un Dumnezeu-Creator, care este drept, deoarece prin aceasta conştiinţa se nelinişteşte. Ce nebunie să dai crezare neadevărului! Dumnezeu va judeca această nebunie. Citiţi Sfânta Scriptură care vă poate da „înţelepciunea … prin credinţă” (2 Timotei 3.15).
15 IULIE
„Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând sa facă.” loan 6.6
Motivul încercărilor
Învăţăm din acest citat biblic că Domnul şi Mântuitorul nostru are întotdeauna un motiv bine întemeiat pentru tot ceea ce face. Şi atunci când pune o întrebare sau când tace, are un motiv, chiar dacă noi nu-l descoperim imediat. Putem fi siguri ca totdeauna există un motiv.
Deci, dacă există un motiv pentru tot ceea ce întreabă Domnul Isus, atunci cu mult mai mult există un motiv pentru ceea ce face El. Domnul nu face ceva fără să nu aibă un scop, chiar dacă motivele nu ne sunt cunoscute. Desăvârşirea puterii Sale este absolută, dar niciodată fără sens. Există totdeauna o cauză care justifică tot ceea ce face Domnul Isus în împărăţia harului Său.
Probabil, motivul se ascunde în cuvintele: „Spunea lucrul acesta ca să-i încerce.” Toţi trebuie să fim încercaţi. Dumnezeu nu dă credinţă, sau dragoste, sau o oarecare speranţă, fără a avea intenţia să o încerce. Fiecare gram de credinţă va fi încercat. Tot aurul trebuie să ajungă în creuzet, ca să fie încercat. Dacă nu puteţi găsi explicaţia unei călăuziri divine, reveniţi totdeauna la credinţa care acceptă ce a făcut Mântuitorul.
16 IULIE
„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” Psalm 46.1
N-aveţi nevoie de nimic?
Tânărul creştin sună la uşa unei case. 0 femeie deschise şi văzând Bibliile şi broşurile din mâna acestuia, zise: „N-avem nevoie de nimic.”
- N-aveţi nevoie de nimic? înseamnă că sunteţi nişte oameni fericiţi, zise tânărul.
- De unde ştiţi că suntem fericiţi?
- Am dedus din răspunsul dumneavoastră.
- Vă înşelaţi, domnule, eu nu sunt deloc fericită.
- Ah! Atunci se schimbă totul. Biblia vă poate arăta cum puteţi fi fericită pentru viaţa aceasta şi pentru veşnicie.
Femeia a rămas pe gânduri.
- Pentru a avea adevărata fericire, continuă tânărul, trebuie să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu. Numai El poate da fericire durabilă fiecărui om: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (loan 3.16).
Ceva mai târziu, această femeie a găsit calea fericirii prin credinţa în Mântuitorul. Şi tu, cititorule, ai nevoie de un Mântuitor, care este Domnul Isus!
17 IULIE
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, … neascultători de părinţi,… neînduplecaţi…” 2Timotei 3.1-3
Neînduplecat (1)
Un tânăr fusese grav rănit într-un accident de maşină. A fost internat, iar medicii s-au ocupat mult de el. Din vorbele rănitului s-a dedus că trăia în neînţelegere cu mama sa. Părăsise casa părintească în urmă cu câteva luni.
După câteva zile, situaţia tânărului s-a agravat. Avea febră foarte mare şi dureri puternice. Medicii i-au comunicat mamei tânărului starea fiului ei. Când aceasta a sosit la faţa locului, fiul a refuzat să o primească la patul său. Sora medicală a încercat de mai multe ori să-l determine să-i permită mamei cel puţin să-l vadă. Dar el a refuzat categoric. Până la urmă, mama a făcut o ultimă încercare şi a intrat în salon fără permisiune, s-a apropiat de el şi i-a întins mâna spunându-i: „Fiul meu, nu vrei să ne împăcăm?” – „Nu, niciodată!” a fost răspunsul aspru al fiului. „Lasă-mă în pace!”
Mama a înţeles că este imposibil să se împace cu fiul ei. A ezitat câteva clipe, şi-a şters lacrimile şi a păşit spre uşă. De acolo l-a privit încă o dată pe fiul ei, apoi a ieşit încet.
18 IULIE
„Blestemat să fie cel ce va nesccoti pe tatăl său şi pe mama sa!” Deuteronom 27.16
Neînduplecat (2)
Chiar în aceeaşi zi, tânărul a fost cuprins de dureri puternice, iar febra a crescut din nou. Medicii s-au sfătuit şi au hotărât să facă o a doua operaţie. Au comunicat aceasta pacientului lor şi i-au cerut permisiunea. Acum, tânărul şi-a dat seama de starea sa. Ochii i s-au mărit de groază. Fără să ţină seama de locul in care se afla şi fără să-i vadă pe medici, s-a ridicat cu greu în capul oaselor, şi-a întins mâinile şi a început să strige deznădăjduit: „Mamă, mamă! Vreau să mă împac cu tine! Trebuie să mor – nu mă lăsa singur!” Dar era prea târziu! Mama călătorea spre casă şi nu exista posibilitatea să fie înştiinţată din nou.
Spre miezul nopţii, nenorocitul a fost cuprins din nou de teamă. Un sfert de oră a ţipat şi a chemat-o pe mama lui. Până la urmă a fost dus într-o altă cameră, unde a murit chiar în aceeaşi noapte.
Ce sfârşit! Căinţa a venit prea târziu! Timpul potrivit a trecut, şi astfel tânărul a plecat în veşnicie neîmpăcat cu Dumnezeu şi cu oamenii. Nu este această întâmplare o avertizare pentru mulţi oameni din ţările creştine? Câţi nu dispreţuiesc ziua mântuirii, oferta de har a lui Dumnezeu şi dragostea Sa salvatoare! Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Gândiţi-vâ însă că există un „prea târziu”!
19 IULIE
„ …întoarceţi-vă dar la Dumnezeu şi veţi trăi.” Ezechiel 18.32
Veniţi azi la Isus!
Toţi azi veniţi la Isus, căci vă cheamă,
Toţi cei trudiţi şi-apăsaţi de păcat!
Oricât de mare ar fi vina voastră,
Credeţi în El şi vă va mântui!
A Tatălui casă este deschisă,
Toţi păcătoşii să vină la El.
El cu iubire pe toţi îi primeşte,
La El veniţi şi veţi fi mântuiţi!
Toţi cei ce cred în Isus au iertarea,
Cei ce-L primesc, toţi au viaţa de veci.
Crede în Domnul Isus şi primi-vei
Deplină pace în inima ta.
Ce mare har că, primind pe Isus azi,
Trecutul tău poate fi şters deplin.
El S-a jertfit pentru tine pe cruce,
Crezând în El, acum poţi fi salvat.
20 IULIE
„EL (Isus) este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui…” Evrei 5.7
Cine va putea descrie spaimele şi durerile scumpului nostru Mântuitor, pus de diavolul în prezenţa grozăviilor morţii pentru a-L abate de la lucrarea pe care o făcea? Acolo, ca şi cu ocazia ispitirii la începutul slujbei Sale, ascultarea Domnului a biruit.
Mântuitorul a luat paharul nu din mâna diavolului, ci din mâna Tatălui Său. De aceea, într-o linişte desăvârşită, în Ghetsimani, El le-a zis ucenicilor: „Dormiţi… iată că se apropie vânzătorul.” De atunci, ucenicii au avut odihnă. Ce cuvinte de har, care ne privesc şi pe noi! De atunci înainte, vinovaţii se pot bucura de odihnă, pentru că Cel nevinovat a îndurat moartea, pe care ei o meritaseră!
Vedem deci, în Ghetsimani, tot ceea ce Isus a suferit tn prezenţa morţii pe care diavolul i-a înfăţişat-o cu toată grozăvia ei, ca judecată a lui Dumnezeu. Slavă Domnului Isus! El a ascultat; iubirea Sa a fost mai tare decât moartea, iubire pe care apele cele mari nu au putut-o stinge, nici chiar acelea ale spaimei morţii, căci dacă s-ar fi întâmplat aceasta, în acel moment când mântuirea noastră era în cauză, noi am fi fost pierduţi.
21 IULIE
„Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi…” 1 Samuel 12.23
Rezultatul rugăciunii
Cu mai mult de 70 de ani înainte de evenimentul pe care vreau să-l istorisesc, o femeie temătoare de Dumnezeu l-a încredinţat pe copilul ei Domnului, în credinţa că El îl va atrage la mântuire. Fiind convinsă că îl va întâlni în cer, femeia a plecat acasă la Mântuitorul ei. Au trecut 70 de ani, dar nu se observa nici un răspuns la rugăciunea mamei. Copilul a crescut şi a devenit un tânăr fără griji. Toate mergeau după dorinţa lui. Avansase în meseria de marinar ajungând până la urmă căpitanul unui vapor de război. Dar într-o zi i-au fost smulse ambele călcâie de o schijă de obuz. Acum era un bărbat bătrân, sărac şi paralizat. Sosise timpul lui Dumnezeu care, în îndurarea Lui, s-a gândit la fiul pierdut.
Într-o seară a fost dus de câţiva prieteni la o adunare de vestire a Evangheliei, în care am vorbit despre Mefiboşet. Am descris starea complet pierdută a păcătosului şi bunătatea lui Dumnezeu, care S-a arătat nu numai în faptul că L-a dat pe Domnul Isus pentru a muri pentru păcatele noastre, ci şi ca să-l aducă pe păcătos, aşa cum este, în prezenţa Sa. La întrebarea: „Unde sunteţi, voi, păcătoşilor?”, căpitanul a strigat: „Sunt aici!”
Rugăciunea mamei a fost ascultată!
22 IULIE
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor li iubitori de sine…” 2 Timotei 3.1-2
Egoismul
Una din caracteristicile vremurilor din urmă enunţate în Cuvântul lui Dumnezeu este egoismul sau iubirea de sine. Acest păcat îl face pe om să nu ţină cont de altul, să nu-i pese de nevoile altuia, ba chiar este gata să-l doboare, să-l calce în picioare, ca să-i meargă lui bine. Azi trăim aceste vremuri de mult profeţite. Fiecare urmăreşte doar câştigul lui. Pentru aceasta este gata să mintă, să înşele pe altul, să fure, să sape pe altul ca să-i ia locul, să critice pe toţi ca să se ridice pe sine însuşi, să-şi vândă prietenii, fraţii pentru un pumn de arginţi.
Din cauza egoismului este atâta suferinţă în familii. Soţul îşi caută propriile sale căi, chiar dacă soţia suferă, iar copiii duc lipsă. Divorţurile sunt în cea mai mare parte pricinuite de egoism.
Un egoism grosolan stăpâneşte lumea care ne înconjoară. Egoismul duce la neînţelegeri, la certuri, la războaie. Omul devine hrăpăreţ, ca o fiară ce sfâşie totul pentru sine. Planurile şi gândurile oamenilor au ajuns cu totul pervertite de egoism, oamenii nu doresc să asculte chemarea la viaţă a Mântuitorului. Singura cale de scăpare de acest păcat este pocăinţa şi credinţa.
23 IULIE
„Cheamă-Ma în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” Psalm 50.15
Ajutorul era în imediata apropiere
Cu mulţi ani în urmă, două vapoare s-au ciocnit pe ocean din cauza ceţii dese. Ambele au fost atât de puternic avariate, încât nu puteau fi scăpate de la scufundare. Prin radio a fost trimis mesajul: „Două vapoare în pericol! Ajutor! Ajutor!” Radiotelegrafistul a stat paisprezece ore in gabia vaporului şi a emis neîncetat acelaşi semnal, în timp ce vapoarele se scufundau încetul cu încetul. După multe ore de încordare şi aşteptare, ceaţa s-a împrăştiat. Dar ce au observat marinarii? În jurul lor era mai mult de jumătate de duzină de vapoare gata sa le dea o mână de ajutor! Strigătele după ajutor au fost auzite, vapoarele şi-au schimbat cursul şi s-au îndreptat spre cei în pericol ca să-i ajute. Abia după ce s-a împrăştiat ceaţa, au observat că ajutorul era în imediata apropiere.
Nu se întâmplă şi în viaţa noastră la fel? Deseori, o ceaţă deasă ne răpeşte vizibilitatea, mai ales când trecem nepăsători pe lângă crucea de la Golgota. Când razele dragostei lui Dumnezeu pătrund ceaţa, recunoaştem starea noastră pierdută, dar şi ajutorul pus la dispoziţie. Numai de la crucea de la Golgota vine ajutorul pentru păcătoşii pierduţi, dar de acolo vine şi har, îndurare, pace, bucurie şi viaţă veşnică.
24 IULIE
„La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: lată mirele, ieşiţi-i în întămpinare …cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa.” Matei 25.6,10
Eşti pregătit?
Intr-o adunare, un evanghelist vorbea despre pilda amintita mai sus. A explicat clar diferenţa care există intre fecioarele „nechibzuite” şi cele „înţelepte”, între cei care nu au ulei în vasele lor şi cei care au ulei, creştinii cu numele şi creştinii născuţi din nou. A relatat apoi despre venirea Mirelui.
Printre ascultători era şi scritorul acestor rânduri. Pârinţii şi fraţii lui erau adevăraţi creştini, aveau ulei”, adică Duhul Sfânt. Dar el, cel mai tânăr din familie, era încă indiferent faţă de Domnul Isus. Cuvântul lui Dumnezeu a lucrat puternic în inima sa. „închipuie-ţi”, a spus evanghelistul, „că în noaptea aceasta va veni Mirele sa-i ducă acasă pe cei mântuiţi, iar tu vei rămâne. Părinţii şi fraţii tăi sunt mântuiţi, numai tu nu ai păşit spre cruce. Te vei trezi, iar casa va fi goală. Toţi au dispărut. Oare să fi venit Domnul Isus? Fugi la mătuşa ta credincioasă, dar nici ea nu mai este, nici unchiul. Apoi la alţii care nu sunt credincioşi – toţi sunt încă acolo. Uşa harului s-a închis! Veşnic, prea târziu! Vrei să ţi se întâmple aşa ceva?” Săgeata din tolba lui Dumnezeu l-a atins şi pe scriitorul acestor rânduri şi nu a avut odihnă până nu a venit la Mântuitorul şi a găsit pace cu Dumnezeu.
25 IULIE
„Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.” loan 13.23
Pe mine m-a iubit
Pe vremea descrisă de Ioan, era obiceiul ca oamenii să stea la masă culcaţi, rezemându-se pe cotul mâinii stângi, ca să mănânce cu dreapta. În felul acesta, capul unuia venea la pieptul altuia. Faptul că a stat la pieptul Domnului Isus a rămas neuitat pentru sufletul lui loan, ba încă se numeşte pe sine „ucenicul pe care-l iubea Isus”. Spunea oare Ioan cu aceasta că ceilalţi nu erau iubiţi? Nu! Fiecare ucenic putea să spună: „Pe mine m-a iubit mai mult.”
În adevărul acesta putem să ne luăm şi noi la întrecere, dacă, într-adevăr, suntem încredinţaţi de dragostea Mântuitorului. Unul va putea spune: „Dacă ai şti cine am fost eu, ai vedea că pe mine mă iubeşte mai mult.” Altul poate să spună: „Dacă ai şti cât de înfăşurat eram în sistemul religios din care făceam parte, ai zice că pe mine m-a iubit mai mult.” Fiecare poate spune:
Tu pân” la capăt ne-ai iubit,
Chiar până la jertfire.
ISUSE, Tu ne-ai dăruit
O mare mântuire.
Poate spune şi cititorul acest adevăr pentru sine?
26 IULIE
„ …Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li sa dat numele de creştini în Antiohia.”
Faptele Apostolilor 11.26
Ce este un creştin?
Generalul Georg von Viebahn, care a fost un adevărat creştin, povestea că in timpul unei manevre a traversat pădurea călare şi şi-a agăţat haina într-un ciot, rupându-i un colţ. Când a ajuns seara la cantonament, văzu câţiva soldaţi aşezaţi lângă un zid. Opri calul şi îi întrebă:
- Este printre voi un croitor?
- Da, domnule general, eu sunt croitor, zise unul din ei.
- Vino degrabă în camera mea de la han şi coase-mi haina!
- Dar nu ştiu să cos, zise soldatul.
- Cum, nu ştii să coşi? Doar eşti croitor!
- Îmi cer iertare, domnule general, zise soldatul, eu mă numesc Croitor, dar nu sunt croitor.
Aşa se poate spune despre cei mai mulţi creştini. Când completează un anumit formular în care se cere religia, ei scriu creştin. Creştini, dar nu sunt creştini! Ştiţi ce este un creştin .în lumina adevărului biblic? Un creştin este acela care crede că Isus Hristos a murit pentru păcatele sale şi care îl urmează pe Mântuitorul pe calea credinţei. Eşti şi tu un astfel de creştin?
27 IULIE
„Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: «Cine zic oamenii că sunt Eu?»” Marcu 8.27
Declaraţie
Napoleon spunea: „Cunosc oameni; şi vă spun că Isus Hristos nu este doar un om. Numai o minte superficială poate vedea vreo asemănare între Hristos şi întemeietorii de imperii sau zeii altor religii. Această asemănare NU există însă… în Persoana lui Hristos, totul mă uimeşte. Spiritul Sau mă înfioară, iar voinţa Sa mă pune în încurcătură. Între El şi orice altă persoană din istorie nu există nici un termen de comparaţie. El este într-adevăr o Fiinţă unică. Ideile şi sentimentele Lui, adevărul pe care El l-a vestit, modul Său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare umană şi nici prin simpla natură a lucrurilor… Cu cât mă apropii mai mult de El şi cu cât il cercetez mai atent, cu atât mai mult imaginea Lui mă depăşeşte, ea rămâne măreaţă, de o splendoare copleşitoare. Religia Sa este o revelaţie a unei inteligenţe ce nu putea fi umană… Nimeni nu poate găsi undeva o imitaţie a exemplului vieţii Sale… Caut în zadar să găsesc în istorie ceva să fie asemenea Persoanei lui Isus Hristos şi Evangheliei Lui. Nici istoria, nici umanitatea, nici epocile sau natura nu îmi pot oferi ceva cu care să-L pot compara sau explica, în El, totul este extraordinar.”
28 IULIE
„Să se trâmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate şi să se laude dreptatea Ta!”
Psalm 145.7
Aducere aminte
Să ne aducem aminte că creaţia vorbeşte despre Dumnezeu: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui” (Psalm 19.1).
Să ne aducem aminte cât suntem de trecători: „Căci orice făptură este ca iarba şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos” (1 Petru 1.24).
Să ne aducem aminte de dragostea lui Dumnezeu faţă de noi: „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).
Să ne aducem aminte de Domnul Isus Hristos: „Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi…” (2 Timotei 2.8).
Să ne aducem aminte de harul lui Dumnezeu: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (Tit 2.11-12).
29 IULIE
„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” Psalm 119.97
Preţuieşti Scrisoarea lui Dumnezeu?
Înainte de plecarea în călătorie, tatăl a promis că va scrie la două zile o scrisoare. Fiul său de şapte ani a reţinut această promisiune. Tot la două zile, după ce se întorcea de la şcoală, întreba: „A scris tata?” Răspunsul mamei era: „Desigur!” – „Citeşte-mi repede scrisoarea!” După ce mama îi citea scrisoarea, copilul pleca bucuros la joacă. Dar după câtva timp se întorcea şi o ruga pe mama: „Te rog, citeşte-mi încă o dată scrisoarea de la tata!” Acest lucru se repeta de multe ori pe zi, până ce o nouă scrisoare atrăgea atenţia băiatului. Desigur, tatăl scria întotdeauna ceva important pentru băiatul său!
Nu ar trebui să arătăm acelaşi interes pentru Scrisoarea de la Dumnezeu, pentru sfântul Său Cuvânt? Prin Cuvântul Său, Dumnezeul cel mare şi atotputernic ne vorbeşte nouă oamenilor. El Se adresează fiecăruia în parte şi atinge inima şi conştiinţa. Cât de bine este să citim mereu în această Carte, pentru a afla ce doreşte să ne spună marele Dumnezeu! El doreşte să ne facă fericiţi şi să ne ierte vina. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca să sufere şi să moară pentru păcătoşi pe cruce la Golgota şi să realizeze lucrarea de salvare. Mulţumiri să-i fie aduse pentru aceasta în toată veşnicia!
30 IULIE
„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea-înalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: “El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»” Psalm 91.1-2
Încrederea compozitorului
Compozitorul şi organistul german Georg Friedrich Händel (1685-1759), fiind pe patul de moarte, a cerut să i se citească Psalmul 91. După ce s-a citit acest psalm, a zis: „Este frumos! Acest psalm mă înviorează. Mai citeşte-mi; citeşte-mi capitolul 15 din 1 Corin-teni.” - „Da”, a adăugat el la sfârşit, „aceasta este Evanghelia: mântuit prin har, prin credinţa în Isus Hristos. Numai în Tine, Doamne Isuse, mi-e nădejdea!” A murit şoptind cuvintele: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
Acest bărbat avea un Mântuitor, care pusese totul în rânduialâ în locul lui. Compozitorul putea să părăsească pământul în pace şi să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu fără teamă. Astfel de oameni pot să cânte:
înspre ţara mea frumoasă,
Necurmat e al meu gând;
Inima îmi e voioasă,
Căci acolo-ajung curând.
31 IULIE
”…săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.” Matei 11.5
Veşti
Se spune că regele petrolului, John D. Rockefeller, se temea la bătrâneţe atât de mult de veşti rele, încât a comandat tipărirea unei ediţii speciale a ziarului său, din care erau înlăturate cu grijă relatările negative. Cu timpul, acest ziar a devenit tot mai subţire.
În fiecare dimineaţă, presa ne serveşte raţia zilnică de veşti triste şi rele: pe prima pagină relatări despre războaie, catastrofe naturale, crize guvernamentale, ucideri şi răpiri, iar pe ultimele pagini anunţuri mortuare, iar printre ele multe alte noutăţi mai mult sau mai puţin negative. în mod trist, ziarul de astăzi se aseamănă cu cel de ieri, iar cel de mâine nu va fi mai bun. Toate speranţele de îmbunătăţire a omenirii s-au dovedit ca fiind greşite. Cât timp există păcatul, cauza răului în om, atât timp vor rămâne şi urmările triste.
Există însă o veste bună. Ea este cu totul altfel decât noutăţile răspândite de presă. Ea vine dintr-o sursă sigură: din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Această veste nu vă promite succes în lume. Ea vă relatează ceva mult mai important: Dumnezeu vă cunoaşte şi vă aşteaptăl El vrea să vă elibereze de vină şi de puterea răului, de păcat. Pentru aceasta L-a dat pe Fiul Său, Isus Hristos, ca Salvator. El doreşte să vă dăruiască pace şi să vă facă un copil al Său.
RSS - Posts
